Serghei Alexandrovici Esenin, unul din cei mai cunoscuti poeti rusi, s-a nascut pe 3 octombrie 1895 in satul Constantinovo din regiunea Riazan, intr-o familie de tarani. Dupa absolvirea scolii primare in 1909, Esenin a studiat timp de trei ani la o scoala ortodoxa; religia ortodoxa avand o puternica influenta asupra opiniilor sale politice si asupra poeziei sale.
In 1912 Esenin s-a mutat la Moscova unde a fost corector la o tipografie. In anul urmator se inscrie la Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an si jumatate, ca student extern. In aceasta perioada incepe sa scrie poezii inspirate din folclorul rus, primele versuri publicandu-le in 1914.
Din 1915 traieste la Petrograd, unde ii cunoaste pe poetii Alexander Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev si Andrei Belii si devine cunoscut in cercurile literare. In acelasi an publica si prima sa carte de poezii, intitulata "Ziua pomenirii" („Radunita”), urmata de volumul Slujba pentru morti (1916). Prin colectiile sale de poezii despre dragoste si viata simpla, devine unul dintre cei mai populari poeti din vremea sa.
In 1916-1917, Serghei Esenin a fost inrolat in armata, dar curand dupa Revolutia din Octombrie din 1917, Rusia a iesit din Primul Razboi Mondial. A crezut ca revolutia va aduce o viata mai buna, insa a fost dezamagit si a criticat regimul bolsevic in poezii ca “Sumbrul Octombrie m-a dezamagit”, poezii interzise de comunisti. In septembrie 1918 si-a infiintat propria editura numita "Compania de munca a artistilor cuvantulului din Moscova."
In ceea ce priveste viata personala, Serghei Esenin a fost casatorit de cinci ori intr-o perioada scurta de timp (1913-1925). Ce de-a cincea sotie i-a fost Sofia Andreievna Tolstaia, nepoata a scriitorului Lev Tolstoi. Dependenta sa de alcool i-a afectat imaginea. Adesea, aflat in stare de ebrietate, a distrus camere de hotel si a provocat scandaluri in restaurante, actiuni care au aparut in ziarele internationale.
In urma unei crize mentale este spitalizat timp de o luna. De Craciun, pe 27 decembrie 1925, si-a taiat venele de la mana, a scris un poem de adio cu propriul sange, dupa care s-a sinucis. Serghei Esenin este inhumat in Cimitirul Vagankovskoie din Moscova.
De Serghei Esenin: Seninul („Goluben”,1918), Transfigurare („Preobrajenie”, 1918), Ceaslovul satelor („Selskii časoslov”, 1918), Inoniia (1918), Tobosarul ceresc („Nebesnii barabanscik”, 1918), Cheile Mariei („Kliuci Marii”, 1919), Confesiunea unui huligan („Ispoved` huligana”, 1920), Moscova carciumareasa („Moskva kabatkaia”, 1924).
A.I.
August 2016
