O Manon cu peruca neagra, cu ochi mari si expresivi, imbracata intr-o camasa barbateasca adanc decoltata sau intr-un dessous transparent, cu trasaturi delicate si angelice, care ating perfectiunea liniilor dintr-un tablou renascentist, cu picioare impecabile si mai ales foarte goale - asa arata personajul intruchipat de rusoaica Anna Netrebko, in viziunea lui Andrei Serban, din ultima premiera a Operei din Viena. Soprana, care dupa ce a deschis recentul bal vienez se afla pe prima pagina a publicatiilor din Austria, face pe scena, in premiera de maine seara, un personaj neconventional, jucand scene erotice incandescente, alaturi de nu mai putin celebrul Roberto Alagna.Cei doi canta pentru prima data impreuna, rusoaica "en vogue", in varsta de 35 de ani, fiind cunoscuta mai ales prin duetele alaturi de Rolando Villaz—n, iar Alagna prin cele cantate cu sotia sa, Angela Gheorghiu. "Am insistat ca ei sa cante impreuna. Aceste mixturi se poarta, sunt necesare si utile pentru a pune protagonistii intr-o lumina neasteptata", crede Ioan Holender, director la Staatsoper de 15 ani."Am facut un film noir"Compozitorul Jules Massenet, cunoscut si pentru opera "Werther", dupa Goethe, pe care Andrei Serban a montat-o tot la Staatsoper in 2005, a scris "Manon" in 1884, dupa celebrul roman al lui AbbE Prevost. In afara de Massenet, alti doi compozitori, Puccini si Auber, s-au mai inspirat din povestea frumoasei care are de ales intre doi barbati. Manon il iubeste pe Des Grieux (Roberto Alagna), dar este tentata si de viata facila pe care nobilul Bretigny i-o ofera. Serban a montat insa neconventional perioada respectiva."Am vrut sa fac o poveste foarte veridica, ca un film neo-realist. Din roman, am luat ideea ca aceste personaje nu sunt dulcege, nici melodramatice, cu efecte de marmelada, ci au mister, forta comica, care in acelasi timp e cruda, dura si tragica. Am plasat aventura in anii ‘30, intr-o Franta americana "a depresiei"", spune regizorul.Toata opera penduleaza intre ideea de puritate de la Notre-Dame si dezmatul de la Moulin Rouge, intre simplitate si stralucirea pierzaniei. "Intre aceste doua locuri e foarte mult simt al umorului, ca intr-un film noir. Am facut un film realist italian, fara sa am camera", precizeaza Serban.Netrebko, noua CallasIn montarea lui Serban impesioneaza naturaletea, firescul si jocul de scena al cantaretilor. Netrebko si Alagna canta acute foarte grele, uneori in pozitii foarte incomode. "Anna Netrebko e noua Maria Callas a lumii, are charisma, e o aparitie superba, cu expresivitate scenica, suplete, dezinvoltura extraordinara - cea mai buna Manon din toate cate au fost vreodata", considera Ioan Holender."Montarea lui Serban e cu totul altceva decat clasica "Manon". Exceptand momentul Moulin Rouge, decorul este pe negru, intunecat si da o senzatie usor stranie. E o montare foarte "strong"", e de parere si muzicologul Anca Florea.La avanpremiera i-au fost alaturi regizorului si trupa de actori din "Purificare", de la Cluj, gest pe care Serban l-a gasit "foarte tusant". Ca o anticipare a succesului montarii, toate cele 1.700 de bilete pentru premiera de maine - cel mai scump de 2.20 de euro - erau "sold out". ConfesiuneRoberto Alagna: "Am fost de o timiditate maladiva"Tenorul Roberto Alagna, in varsta de 43 de ani, colaboreaza pentru a treia oara cu Andrei Serban si a venit la Staatsoper special ca sa lucreze cu el. La avanpremiera de miercuri de la Viena, in care Alagna este partenerul Annei Netrebko in "Manon", au fost prezenti parintii si fiica sa din prima casatorie, Ornella. Tenorul italian, de origine franceza, este casatorit din 1996 cu Angela Gheorghiu, iar in ianuarie si-a lansat in Franta cartea "Je ne suis pas le produit du hasard". Alagna, care a vorbit in acest interviu mai mult in romaneste decat in franceza, spera sa cante si pe o scena lirica din Bucuresti.
EVZ: Cum ati ajuns sa vorbiti atat de bine romaneste?Roberto Alagna: Nimic nu e prea mult cand iubesti, iar eu am iubit-o si o iubesc nespus pe Angela. Iubesc tot ce iubeste ea, inclusiv limba romana, mai ales ca seamana cu italiana. Vorbim acasa frecvent in romaneste.
Ce inseamna sa il ai regizor pe Andrei Serban?Cu Andrei este o bucurie sa ma reintalnesc, am facut multe lucruri impreuna, suntem pe scena aproape ca o familie. Discutam mult pe marginea personajelor in care ma transpun si Andrei ma ajuta sa le vad si sa le inteleg intr-o lumina noua, libera si nonconformista. Serban este extraordinar, se implica cu tot sufletul in ceea ce face si ne transmite din energia si vitalitatea sa, vine cu idei noi si vrea sa scoata lucrurile din tipare si din intepeneala obisnuita la opera. Munca cu el este o mare, mare provocare.
Cum v-ati transpus in rolul cavalerului Des Grieux?Este un rol foarte dificil, desi nu cred ca exista vreun rol facil pentru un tenor. Imi place personajul, este un personaj naiv, indragostit de o fata, dar de fapt el este indragostit de viata. Traiesc foarte intens scena de la Saint-Suplice, cand trebuie sa aleg intre Dumnezeu si Manon...
V-ati apucat si de scris...Am vrut sa vorbesc in carte despre familia mea si despre strabunicul meu. Nu este neaparat o autobiografie. Toata lumea crede ca eu am cantat de cum am deschis gura. Nu este chiar asa! Cartea asta se termina cand eu nu am nici macar 30 de ani si nici nu mi-am povestit toata cariera. Vorbesc mai mult de drumul pe care l-am facut ca sa ajung aici. Firul care conduce intreaga istorie este muzica. In familia mea, muzica face parte din sange, a facut parte dintotdeauna din noi insine. Am fost un timid, fiu de emigranti, si a trebuit sa lupt foarte mult sa ma impun. Am suferit de o timiditate aproape maladiva si nu mi-a fost usor sa ating dezinvoltura pe care o am acum pe marile scene ale lumii.
Angela Gheorghiu apare in cartea dv.?Despre Angela am pregatit o alta carte, care se va chema "Le chemin des voix". Este o minune ce s-a intamplat intre mine si Angela. Ea s-a nascut la Adjud, iar eu la Clichy-sous-Bois, cine ar fi crezut ca ne vom intalni? Cum se poate ca noi, nascuti in lumi atat de diferite, sa ajungem sa cantam la Covent Garden sau la Viena? E chiar un miracol unde am ajuns amandoi.
Ce s-a intamplat la Scala din Milano?Publicul este intotdeauna imprevizibil. Nu pot sa spun decat ca regret incidentul, iar gestul meu a fost mult denaturat de rau-voitori. Iubesc publicul in orice conditii. Si aici, la Viena, publicul este foarte rafinat si pretentios, de aceea ma bucur ca am fost asa de aplaudati la avanpremiera. Cred in succesul lui "Manon".
Ce proiecte aveti? Va tenteaza "Traviata" erotica propusa de Zeffirelli?Nu stim ce va fi cu proiectul lui Zeffirelli. Totusi, why not? (rade) Angela este acum la New York, noi am decis sa ne separam putin carierele si avem deja o agenda cu un program stabilit pe urmatorii cinci ani. Am vrut sa ne separam ca si cariere pentru ca am crezut ca lumea a obosit sa ne vada impreuna. Am gresit! Lumea vrea sa ne vada impreuna. Eu fac momentan un repertoriu mai greu, cu "Aida", "Traviata" etc., insa Angela nu mai vrea sa auda de aceste opere acum. Important este ca noi sa fim impreuna in viata reala insa. Mie imi place sa vin la voi in tara, ma simt acasa, cant mult in Romania, dar cant in gradina, la prieteni, niciodata pe o scena. Nu am cantat in vreun teatru. Sper sa ma invitati!
Simona Chitan, Viena
