O analiza cu raze X a portretului intitulat "Laura" realizat de artistul venetian Giorgione demonstreaza ca la un moment dat personajul ar fi purtat o rochie cu decolteu rotund in locul voalului transparent care ii acopera acum pieptul. Mai tarziu, artistul a largit gulerul de blana al hainei si a adaugat si o centura din acelasi material. Toate aceste schimbari ale infatisarii personajului, descoperite astazi prin metode moderne, sunt tot atatea dovezi ale de a inventa si reda un nou tip de femeie, seducatoare si eleganta.
Portretul se gaseste in prezent intr-o expozitie organizata la National Gallery of Art, care include 52 de tablouri realizate de artisti venetieni din aceeasi perioada cu Giorgione. Ar fi doar o expozitie ca oricare alta, daca o buna parte din lucrarile prezentate nu ar fi fost deja indelung analizate de experti, folosind metode moderne de scanare, pentru a reda istoria creatiei fiecarei lucrari.
O astfel de abordare stiintifica, pana acum rar folosita in lumea artei altfel decat pentru autentificari, demonstreaza inainte de orice ca artistii continuau sa isi dezvolte si modifice ideile pe masura ce lucrau la un tablou, fapt valabil in orice timp. Au fost folosite raze X pentru a recompune din straturile de vopsea stadiile intermediare ale lucrarii si pentru a gasi "imaginea din spatele imaginii". Asa cum era de asteptat, tabloul final ascunde mai multe stadii intermediare, multe foarte diferite de rezultatul definitiv.
Initial razele X au fost folosite in lumea artei de colectionarii bogati, care doreau sa isi pastreze colectia in cea mai buna stare, incercand in acest fel sa identifice orice fisura, chiar si superficiala, pentru a o putea detecta din timp.
In preajma anului 1500 artistii italieni erau pasionati de literatura veche, cu povestile despre nimfe si muze sau iubirea dintre zei si muritori, o sursa de inspiratie practic inepuizabila. Dar la Venetia, in afara acestui univers artistic, era foarte apreciata o tema esentiala pentru artistii de aici : nudul feminin. Chiar daca la inceput reactia publicului a fost destul de reticenta artistii nu au descurajat si au inceput sa realizeze astfel de lucrari in numar destul de mare, personajele remarcandu-se prin aerul lor seducator. Iar nudurile au inceput sa fie tot mai des prezente in compozitii, cum este cazul unui lucrari de Jacopo Palma Vecchio, care include nu mai putin de 13 nuduri.
Artistii venetieni nu au facut nici o economie pentru a obtine exact acele efecte de culoare pe care le cautau. Stralucirea speciala a luminii din anumite tablouri se datoreaza sticlei pisate foarte fin, amestecata in culori, iar albastrul intalnit intr-un tablou expus la National Gallery of Art a fost obtinut ingenios, prin suprapunerea albastrului simplu pe un fond realizat cu un pigment rosu foarte scump. Cel putin 22 din cele 52 de lucrari selectionate pentru expozitie au tematica religioasa. Chiar daca tablourile cu teme "pagane" se vindeau bine, fiind cumparate de nobilime si negustorii bogati, artistii depindeau inca in buna masura de comenzile si bunavointa Bisericii.
Unul dintre cele mai cunoscute tablouri din aceasta expozitie, adus pentru prima data in SUA de la Luvru, este "Concert Pastoral", lucrare atribuita lui Titian, considerat de multi critici ca cel mai mare pictor venetian. Compozitia infatiseaza doi tineri eleganti dupa moda veacului, avand fiecare langa el o frumoasa femeie, acestea putand fi nimfe sau muze. Una dintre ele, tinand in mana un fluier, priveste spre cei doi, iar cealalta, sprijinita de marginea unei fantani priveste in adancurile acesteia. Dar analiza cu raze X a relevat ca la un moment dat artistul a vrut sa o reprezinte privind spre insotitorii ei, iar desenul s-a pastrat, ascuns de straturi de culoare.
Este doar un exemplu printre multe altele, iar aceasta metoda ar trebui sa ofere raspunsuri neasteptate privind istoria anumitor tablouri celebre si mai ales a felului in care artistul s-a decis pentru rezultatul final.
Iunie 2006
