Seară de vis cu Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe, artistul complet şi adorat de foarte multe generaţii, le-a oferit, joi seara, brăilenilor un recital de vis, graţie spectacolului său intitulat “Parfumul nebunelor dorinţi”, care a avut loc la Casa Tineretului. Aflat într-un turneu naţional cu acest nou proiect de muzică interbelică a mahalalelor, Tudor Gheorghe a mai avut concerte în Iaşi, Bacău, Braşov, Constanţa, Cluj, Suceava, Botoşani. Cu ajutorul Consiliului Judeţean Brăila şi al Centrului de Creaţie, brăilenii au putut asculta vechile refrene, pe nedrept uitate, interpretate de marele artist acompaniat de Orchestra Filarmonică a Teatrului craiovean. De la tango, romanţă şi vals până la bosanova, sub bagheta dirijorului Marius Hristescu, artistul a trecut în revistă cele mai frumoase melodii ale acelor vremuri: “Vrei să ne întâlnim sâmbătă seara”, “Să mă iubeşti”, “Minte-mă, să ştiu că mă iubeşti”, “Zaraza” şi multe altele au făcut ca spectatorii să aplaude îndelung la finalul fiecărei piese. Tudor Gheorghe este artistul la spectacolele căruia, de ani de zile, casele de bilete sunt închise cu mult timp înainte de seara concertului. “Parfumul nebunelor dorinţi” este, de fapt, o continuare a concertului de anul trecut, intitulat “Calvarul unei inime pribege”. În cadrul lui au fost ascultate creaţii muzicale din perioada interbelică, a unor compozitori de marcă a acelor vremuri, care scriau atât de frumos româneşte: Vasilache, Fernic, Andreescu, Vasilescu, Dendrino şi mulţi alţii. Vremuri noi, refrene vechi“Eu am convingerea că vor reveni, încet, încet, dar sigur, la linia melodică simplă şi a tangoului, în prea zbânţuita lume de astăzi a manelelor. Spre o mai dreaptă cinstire a lor, îi pomenesc aici, mulţumindu-le pentru tot ce mi-au lăsat mie şi dumneavoastră: Titi Botez, Dorel Livianu, Cristian Vasile, Jean Moscopol şi, cum puteam să-l uit, pe Zavaidoc pe numele său adevărat Marin Teodorescu, cel care a dus frumosul şlagăr “Zaraza” în toată ţara”, a spus artistul în timpul spectacolului. “Parfumele nebu-nelor dorinţi”, “Vechi refrene pe nedrept uitate”, restabilesc corect scara valorilor. Recitalul a fost un mijloc prin care artistul a încercat să restituie brăilenilor, prin intermediul muzicii sale, cateva momente preţioase din istorie. Spectacolul a fost o rememorare muzicală a gloriei de altădată a Micului Paris, reamintind de vechiul Bucureşti, dar şi de legendara Zaraza. Dirijorul Marius Hristescu, care colaborează cu maestrul din anul 1999, împreună cu orchestra sa, va fi din nou alături de Tudor Gheorghe, în ultimul spectacol din anul acesta, în data de 23 decembrie la Sala Palatului din Bucureşti. S-a întâmplat în RomâniaFiecare cântec al lui Tudor Gheorghe are povestea lui. Înainte de a-l cânta, marele artist, preţ de câteva minute, prin cuvinte rostite, ne-a introdus în atmosfera vremurilor de altădată. Publicul asculta răbdător şi, din când în când, îl răsplătea cu aplauze. Aşa ne-am amintit de doamnele din lumea bună a Bucureştilor de altădată, Elena Lupescu, Maria Cantacuzino, marii scriitori şi muzicieni care frecventau celebrele saloane ale vremii. Printre aceste importante dame se afla şi Zarada de care s-au îndrăgostit mulţi juni în vremea respectivă. Drept pentru care, celebrul Cristian Vasile i-a dedicat o melodie care are succes şi în zilele noastre. Artistul Tudor Gheorghe a încântat publicul brăilean cu această melodie într-o orchestraţie de excepţie. Folclorul la el acasă“Dacă ea nu mă iubeşte/ Pentru ce m-a sărutat...”Aşa începea melodia din categoria “muzicii de târg”, din repertoriul lui Zavaidoc. Înainte de a o interpreta, marele profesor a ţinut o adevărată lecţie de folclor. “Folclorul se împarte în două categorii: cel de vatră, cântat de lăutarii satului şi cel de târg. Dacă ne gândim în perioada interbelică, începuturile Mariei Lătăreţu erau evidente, dar altfel suna Fănică Luca sau Fărâmiţă Lambru, Romica Puceanu, iar diferenţele erau foarte clare. Promit că la următoarea mea escapadă în Brăila, voi veni tot cu folclor, dar cu taraful”. “Am ajuns o ţară de decoruri de film”În cadrul turneului întreprins prin ţară, Tudor Gheorghe a văzut şi a auzit multe. “În drumurile noastre cu maşina am văzut multe ruine a ceea ce au fost cândva mari fabrici, combinate. Am ajuns o ţară de decoruri de film pentru cei din Hollywood”. “Noapte bună, Mimi”, într-o orchestraţie de excepţie a fost ultima melodie din cadrul spectacolului oferit de Tudor Gheorghe şi orchestra sa. Cu greu ne-am despărţit de muzica vremurilor de altă dată, a lumii bune şi odată ieşiţi din sala de concert, am revenit la lumea noastră, împânzită de kitsch-uri şi de oameni de tot felul. Îi mulţumim maestrului pentru că preţ de câteva ore ne-a dus departe cu gândul şi ne-a scos din monotonia în care ne zbatem zilnic.Din culiseReporter: Cum v-aţi simţit în mijlocul publicului brăilean?Tudor Gheorghe: Ca de obicei. De câte ori vin, publicul este generos şi drăguţ. Şi asta se întâmplă peste tot, dar totul depinde de artist. Dacă ştii să respecţi publicul şi el te respectă la rându-i. Eu mi-am respectat publicul încă din adolescenţa mea artistică, de când am venit prima dată în 1970 -1971 cu spectacolul “La curţile dorului”. Până astăzi nu am păcălit niciodată publicul, nu l-am minţit niciodată, am dat mereu dovadă de dragoste, respect. Nu am venit niciodată cu spectacole mediocre, ci am căutat să aduc spectacole tematice care spun ceva. Ieşind din sfera show-bi-zzului, am intrat în sfera educaţiei şi a culturii, ceea ce este un lucru foarte important.Rep: Sunteţi un adevărat profesionist. Care este reţeta succesului?T.G.: Nu există o reţetă a succesului, există doar dăruire, pasiune, muncă şi puţin talent dacă ţi-a dat Dumnezeu.Rep: Ce proiecte aveţi în lucru în acest moment?T.G.: Acum mi-am îndreptat atenţia spre poezia populară din Bucovina. Folclorul din acea zonă este minunat şi de aceea am considerat că trebuie să-l valorificăm cum se poate mai bine Rep: Veţi mai veni la Brăila în viitorul apropiat?T.G.: Cu siguranţă, voi reveni cu mare drag, am vorbit cu preşedintele Consiliului Judeţean şi, probabil, data viitoare, voi veni cu taraful.