Scria si iubea pina la obsesie ceea ce scria. La cincisprezece ani i-a spus mamei sale ca singurul lucru pe care voia sa-l faca era sa scrie si ca se intreba mereu ce faceau cu timpul lor oamenii care nu scriau. Orice cititor care a parcurs 'Stavilar la Pacific' sau 'Amantul' va descoperi o strinsa legatura intre biografia autoarei si cartile sale. M.D. ne ofera in textele ei o descriere a diferitelor momente cruciale din diferite parti ale lumii cu o minutiozitate demna de un istoric, dar adaugind ceva important: ea prezinta suferinta, speranta si compasiunea actorilor istoriei. Primul ei roman a fost respins de Gallimard, dar M.D. a continuat sa scrie si, odata terminata cartea 'Les impudents', a amenintat ca se sinucide daca nu i-o publica. In 1943, fratele sau moare la Saigon in urma unei bronhopneumonii netratate din cauza lipsei de medicamente. Durerea pierderii lui se va reflecta in romanul 'La vie tranquille', care l-a impresionat atit de mult pe Raymond Queneau, incit l-a publicat imediat la Gallimard. In 1950 a inregistrat primul mare succes literar cu 'Stavilar la Pacific', iar de atunci au inceput sa apara operele sale memorabile, precum 'Les petits chevaux de Tarquinia' (1953), 'Des journees entieres dans les arbres' (1954), 'Moderato cantabile' (1958), 'Hiroshima mon amour' (1959) sau 'Le ravissement de Lol V. Stein', roman cu care a atins apogeul activitatii sale creatoare si in care inventa un personaj atit de disperat si, in acelasi timp, atit de adorabil incit, la multa vreme dupa publicarea cartii, Duras avea sa declare ca ii parea rau ca nu putuse fi ea insasi Lol V. Stein. Au urmat 'Le vice-consul' (1966), 'Lamour' (1971), 'Amantul' (1984), 'Durerea' (1985). Intr-un interviu, M.D. isi sintetiza astfel transformarea propriei vieti in literatura: 'Intotdeauna exista o depresie ulterioara scrierii, care se manifesta prin simptome fizice. Fiecare carte inseamna, pentru autor, propriul asasinat.'
Citeste mai mult:
Colectia COTIDIANUL. Intra in carti!
Magdalena Colombet
