Asa arãta deviza ziaristului de oriunde s-ar fi aflat pe teritoriul României. Pânã în 1989. Ziarele, cu exceptia celor culturale, erau editate de comitetele de partid, de la nivel comunal, dacã vreti, pânã la Comitetul Central. Se eradicase cenzura, prin 1974, dar presiunea politicã nu scãzuse cu nici o centimã. Exista si o Lege a Presei, care-ti domina linistea si somnul, fiindcã orice micã abatere de la încorsetãrile impuse aduceau sanctiuni grave. Am cunoscut rigorile acestei legi si pot sã afirm cã practic cenzura nu dispãruse.
Amenintarea era spusã grav, din gura cãtrãnitã a vreunui secretar de partid: Bã, fii atent, scrii ce vezi, dar vezi ce scrii! Si nu erau doar vorbe
Dar vremurile s-au schimbat dupã 89. Ziaristul azi are libertãti nebãnuite si nu mai e monitorizat draconic, sau n-ar mai trebui sã fie cã... aici e-aici. Ar fi multe de discutat despre deontologia presei, dar un recent scandal mediatic a pus pe jar guvernanti, politicieni, justitie, ziaristi. În rezumat, ar fi vorba despre un filmulet filaj prezentat la televiziunea nationalã, care a surprins un fost ministru al agriculturii (Muresan) dând mitã, spagã, dar sau cum vreti sã-i spuneti unui alt ministru al agriculturii (Remes) pentru trucarea unor licitatii sau alte interventii ministeriale. Bomba de presã a explodat în mijlocul unei societãti mãcinate de deflagratii (economice, politice, sociale). Prinsã în hora coruptiei, o parte a protipendadei cautã vinovatul sã-i scoatã ochii. De aici si pânã la cenzura presei nu mai e decât un pas. Cãutându-si culcus în arborii exotici ai adevãrului si libertãtii, ziaristii au simtit în ceafã suflul coruptiei si s-au hotãrât sã dea totul în vileag. Pentru un eventual proces la care ar urma sã fie târâti, ziaristii au acum ca avocat o întreagã tarã. Românii trebuiau sã stie adevãrul. Si l-au aflat. Cu autoritatea-i cunoscutã, Clubul Român de Presã a dat un verdict de mare onoare: interesul public justifica difuzarea filmuletului cu pricina; codul deontologic al ziaristului nu a fost încãlcat; nota internã a sefului Televiziunii - Sasu - este o formã de presiune asupra ziaristilor. Cum nu mai trãim acele vremi când deviza publicisticã era un avertisment de genul banii sau viata, gravele nelinisti sociale trebuie grevate pe corupti, afaceristi verosi fãrã scrupule, mafioti de tipul celor care-si fac culcus atomic (asa cum si l-a pregãtit Remes), dar care în fata presei s-a dovedit un castel de nisip. Cred cã de aici pâna la eficienta demersului jurnalistic model s-a fãcut pasul decisiv.
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
