Inca dinainte de Reforma din secolele XVI-XVII Craciunul si Anul Nou erau sarbatori foarte populare si iubite in Scotia de catre toata lumea, iar majoritatea obiceiurilor de astazi se pastreaza de atunci.
Craciunul este numit in Scotia YULETIDE, nume care provine de la scandinavi, pentru care Yultid era festivalul care avea loc in cea de a 12-a luna a anului, fiind cel de al 12-lea nume al lui Odin, despre care se spunea ca revine pe pamant in luna Decembrie, deghizat. Zeul ar fi stat alaturi de petrecareti, langa foc, ascultandu-le cantecele, lasand in dar paine sau banuti.
Craciunul era cunoscut si sub numele de Nollaig Beag, o traducere aproximativa fiind Micul Craciun. Traditia cerea ca Nasterea Domnului sa fie sarbatorita cu tot fastul si solemnitatea necesare, iar sarbatoarea incepea cateva zile mai tarziu, continuand pana la Anul Nou. Cu toate acestea, unii cercetatori considera ca etimologia termenului provine din francezul "Homme est ne", de unde varianta Hogmanay.
Dar Reforma avea sa schimbe totul, mergand pana la a-i condamna pe brutarii care faceau prajiturile pentru Yuletide. Acestia, mai ales dupa 1583, puteau fi amendati, dar amenda era mai mica daca acceptau sa dea lista clientilor. In 1638 s-a incercat chiar interzicerea sarbatorii Yuletide, in urma unei hotarari a Adunarii Generale din Edinburgh. Nu a durat insa prea mult, pentru ca odata cu Restaurarea Monarhiei, si Craciunul a inceput sa fie din nou sarbatorit, in pofida opozitiei unora dintre guvernatori.
Traditii si obiceiuri de Craciun in Scotia
Black Bun este o prajitura cu multe fructe, condimente si whisky, o reteta veche de secole si foarte populara, fiind inspirata de vechile Sun Cakes, prajituri ale Soarelui, o mostenire scandinava. Acestea erau de forma rotunda, cu o gaura in mijloc si linii simetrice, care aminteau de razele Soarelui.
Potrivit unei traditii ancestrale, roiurile de albine ies din stupi in dimineata de Craciun, calatoresc putin prin imprejurimi, pentru a reveni la scurt timp dupa aceea. Chiar daca nici un scotian nu a oferit vreo explicatie solida, se spune ca albinele vin sa se bucure de sarbatoare si sa vada cum petrec oamenii cu aceasta ocazie speciala, pentru a reveni ulterior in casutele lor.
Dar Craciunul este si un moment bun pentru ghicirea viitorului, chiar daca aceste traditii nu sunt prea bine vazute de Biserica, fiind inspirate de practicile pagane. Cea mai simpla metoda este examinarea taciunilor si cenusii ramase in vatra, dupa ziua de Craciun. Daca apare un picior ce pare a pasi spre casa va veni cineva nou sau in anul urmator se va naste un nou membru al familiei.
Alt obicei este arderea Iernii Vechi, numita popular Cailleach. O bucata de lemn, aleasa sau sculptata pentru a reprezenta, fie si grosolan, chipul unei femei batrane, este arsa intr-un foc zdravan, intreaga familie adunandu-se in jur. Astfel este ars tot ghinionul anului care se incheie, precum si certurile si dusmaniile, pentru a incepe un an nou si fericit.
Se mai pastreaza si traditia Candlemas Bull, potrivit careia in dimineata zilei de 2 februarie, cand se sarbatoreste Candlemas, un bivol strabate cerul, sub forma unui nor. In functie de dimensiunile, culoarea si directia in care acesta se misca, se poate afla cum va fi anul care vine. Daca norul merge spre rasarit va fi un an bun, dar daca merge spre sud recolta va fi saraca.
La fel ca in Irlanda si in intreaga cultura celtica, s-a pastrat si in Scotia traditia de a aprinde de Craciun o lumanare pentru a ajuta un strain sa isi gaseasca drumul. Tot in Scotia se sarbatoreste si Oidche Choinnle, sau Noaptea Lumanarilor, cand la ferestre se pun mai multe lumanari, pentru Sfanta Familie. Negustorii obisnuiesc sa daruiasca lumanari traditionale cumparatorilor, ca un simbol al norocului si pacii.
Se spune si ca este bine ca in dimineata Anului Nou un strain sa intre in casa, pentru ca aduce noroc, cu o conditie - sa nu aiba parul deschis la culoare. Sau, daca il are, sa poarte numele de Andrew, sfantul patron al Scotiei. In trecut se considera de rau augur daca primul intrat in casa, in anul nou, era o femeie. Oaspetele trebuie sa faca un dar, de la bautura si mancare la lemn pentru foc, care trebuie impartit intre cei prezenti. Lemnele sunt puse pe foc in prezenta oaspetelui, gest insotit de urari. Astazi in locul lemnului de foc se aduce o bucatica de carbune sau lemn lacuit, pastrat ca ornament tot anul.
