Unul dintre proiectele ramase in caietele lui Leonardo da Vinci este un bizar costum de scafandru, o noutate absoluta atunci, pe care ingeniosul inventator l-a desenat in mai multe variante, mai mult sau mai putin complicate, cu siguranta revolutionare pentru epoca, dar pe care nu l-a mai transformat in realitate. Din pacate, pentru ca schitele demonstreaza ca din nou Leonardo reusise sa isi imagineze ceva cu totul nou, special. Si daca la prima vedere pare un precursor pentru un costum de scuba - diving era in fapt inca o inventie destinata campaniilor militare. Mult mai tarziu, cand modelul a fost transpus in realitate ca prototip, o stranie macheta a visului subacvatic purtand semnatura lui da Vinci, poate parea la prima vedere mai curand infricosatoare decat un triumf al tehnologiei. Folosind materialele disponibile atunci, inventatorul a reusit (cel putin teoretic) o adevarata performanta, cu o ingeniozitate care ii era specifica. Dar poate ca Leonardo da Vinci s-a gandit de la bun inceput ca noua sa inventie trebuie sa starneasca si teama in privitor. Din ratiuni de strategie militara.
Cum a inceput sa lucreze da Vinci la acest nou proiect? Probabil (asa cum facea de obicei) in paralel cu multe altele, trecand de la o idee la alta, de la un desen la altul, lucrand mai mult decat oricare dintre contemporanii sai. Foarte probabil era de la inceput gandit ca un viitor echipament militar, inspirat de infrangerile suferite de venetieni in fata puternicei armate otomane.
Este aproape sigur ca a inceput sa lucreze la el pe cand se afla la Venetia, dupa ce parasise orasul Milano, dar nici aici nu gasise linistea pe care si-o dorise. Amintirea infrangerilor suferite in fata otomanilor era inca proaspata, si zdrobirea flotei venetiene l-a facut pe Leonardo da Vinci sa petreaca zile intregi studiind celebrele canale, apa, adancimea ei, curentii. In agendele sale sunt mai multe modele, dar cel care atrage atentia este chiar cel reprodus mult mai tarziu ca prototip, la prima vedere infricosator. Trebuia sa fie facut din piele, cu ochelari de protectie si doua tuburi pentru alimentarea cu aer, ingenios, din trestie si cercuri de otel, care duceau temerarul scufundator la suprafata. Intr-o varianta avea chiar un burduf de vin (gol) pentru a pastra aerul. Mai mult, Leonardo propunea ca un accesoriu suplimentar intr-una dintre versiuni un clopot de scufundare ce ar fi trebuit sa pastreze si o rezerva generoasa de aer. Greu de spus cat de practic ar fi fost, dar un pas esential fusese facut.
Nu era prima oara cand fascinatia pentru stiinta militara ii inspira o noua inventie. De aceasta data (presupun
istoricii) Leonardo da Vinci incerca sa gaseasca o solutie nu doar pentru a-i invinge pe otomani, dar si a gasi acea cale care sa fie in egala masura inspaimantatoare si imbatabila. Poate ca scafandrii aveau sa atace corabiile dusmane de sub apa, scufundandu-le intr-un fel sau altul. Cu siguranta da Vinci insusi se temea de felul in care noua tehnologie ar putea fi folosita, pentru ca in carnetele sale celebre noteaza ca o asemenea inventie ar putea usor sa fie folosita in scopuri prea primejdioase, asa ca prefera si acolo sa se autocenzureze. Poate ca in fapt a mers mai departe, poate a realizat chiar un prototip pierdut sau mai multe schite. Cand vine vorba de biografia ideilor lui Leonardo da Vinci, dincolo de datele existente (fie ele adesea putine si contradictorii) cercetatorii si admiratorii artistului inventator prefera adesea sa umple zonele albe cu multa imaginatie. Ceea ce ar fi fost cu siguranta pe placul lui da Vinci. Foto: pixabay.com, bl.uk
