Siturile neolitice nu sunt tocmai primele lucruri care ne vin in minte despre indepartatul tinut al Scotiei. Cu toate acestea, urme precum cele de la Skara Brae merita oricand un loc alaturi de exemplele de talie mondiala.
Numele actual al asezarii este derivat dintr-o forma anterioara, Skerrabra, intalnita in limbajul comun pana la jumatatea secolului XX. Mai vechi decat Stonehenge si Marea Piramida, ramasitele satului Skara Brae dateataza din jurul anului 3200 i. Hr., si se remarca prin gradul avansat de conservare ce i-a atras acestuia supranumele de "Pompeiul Scotiei".
Iata pe scurt cum a fost posibil ca dupa mii de ani de asteptare, satul neolitic de pe tarmul Golfului Skaill sa renasca. In iarna anului 1850 o furtuna puternica s-a abatut asupra Arhipelagului Orkney. Nimic nu ar fi fost demn de consemnat in legatura cu aceasta daca valurile si vantul nu aduceau la lumina partial urmele unor constructii stravechi.
Se pare ca asezarea a deservit o comunitate de agricultori pentru aproximativ 600 de ani, apoi din motive necunoscute a disparut. Lemnul a fost dintotdeauna o resursa rara in Orkney, din acest motiv oamenii isi construiau locuintele din piatra. Nu numai peretii structurilor s-au pastrat aproape intacti in nisip, ci pana si aleile compuse din lespezi lustruite de piatra.
Cea mai mare supriza care va asteapta in Skara Brae, este poate mobilierul intact (paturi in special), tot din piatra, pe care il adaposteste. Parte dintre obiectele casnice sau de alta natura descoperite in sit contin urme de scriere runica si sunt in prezent gazduite de un muzeu special amenajat.
Chiar daca peisajul pare uniform, cei care pasesc in sit trebuie sa constientizeze ca aici exista o suprapunere de constuctii provenite din mai multe perioade istorice.
Satul neolitic aflat in cea mai buna stare de conservare din Europa, Skara Brae, se numara astazi printre monumentele intrate in patrimoniul UNESCO.