Locuri importante in istoria Portugaliei, adevarate comori ascunse, altadata obiective strategice greu de cucerit, spatii unde traditiile, arhitectura, obiceiurile si specificul s-au pastrat, satele istorice ale Portugaliei sunt prea putin cunoscute si vizitate. Multe din ele exista de peste un mileniu, iar de-a lungul secolelor au jucat un rol esential in apararea tinuturilor. Situate cel mai adesea pe varful dealurilor, deveneau adevarate fortarete si puncte de observatie, greu de cucerit si usor de aparat.
Fortele maure si cele crestine, spaniole si portugheze au incercat si doar rareori au reusit sa invinga aceste sate, iar fiecare asezare are o istorie plina de astfel de lupte. Cei care vor sa descopere Portugalia traditionala, departe de aglomeratia si agitatia oraselor, care vor sa inteleaga mai bine de ce aceasta tara este deosebita, care vor sa descopere frumusetea naturala a unor locuri departe de centrele turistice ar trebui sa viziteze cateva dintre aceste asezari.
Linhares da Beira : situat in Serra da Estrela, satul este aparat inca de ruinele unui vechi castel, cu turnuri impunatoare. Este un spatiu strans legat de istoria veche a lusitanilor, care si-au ales acest loc in urma cu secole. Ulterior aici se vor aseza si vizigoti sau mauri, atrasi nu doar de natura, ci si de avantajele strategice. Mai tarziu, dupa secolul XI, Linhares devenea parte a Portugaliei. In ciuda pozitiei strategice, intr-o noapte a anului 1189, armatele din Leon si Castilia au incercat sa atace regiunea, pregatind astfel un atac asupra puternicului castel Celorico. Aparatorii din Linhares au reusit insa sa ii respinga pe mult mai numerosii si mai puternicii atacatori, triumf care a intrat in legenda locurilor.
Aici trebuie sa vizitati cele trei biserici parohiale, in stil roman, in interiorul carora puteti admira cateva lucrari interesante ale maestrului portughez Vasco Fernandes.
Piodao : cu locuintele asezate in forma radiala, aproape ca un amfiteatru, Piodao are un aspect aparte, interesant, ce se integreaza perfect in peisaj. Casele, surprinzator de simple si elegante, au usile si cadrul ferestrelor vopsite in albastru, culoarea pe care o veti intalni cel mai des in regiune. Potrivit unei povesti locale aceasta culoare a devenit traditionala pentru locuintele din Piodao cu multe decenii in urma, cand singura pravalie din oras avea doar aceasta culoare. Si cum satul era izolat, locuitorii au inceput sa foloseasca doar albastru, iar culoarea a prins. Poate o simpla poveste, dar o interesanta optiune cromatica.
Tocmai izolarea a facut ca Piodao sa isi pastreze identitatea si caracteristicile de-a lungul secolelor. Aici puteati admira casele mici, albe, biserica parohiala, cu arhitectura sa neobisnuita, putinele structuri cu unul sau doua etaje. Biserica, o cladire impresionanta pentru un simplu sat, a fost construita de comunitatea locala, la inceputul secolului XIX.
Monsanto : situat pe o impunatoare colina, cel mai "portughez" dintre vechile sate ale tarii, este un loc unde vechile traditii si obiceiuri sunt pastrate cu grija de secole, respectate pana la ultimele detalii, fie ca este vorba de sarbatori, gastronomie sau mestesuguri. Dar istoria localitatii este plina de momente eroice, precum rezistenta impotriva atacurilor romane, in secolul II IdHr, cand aparatorii au respins pret de sapte ani un asemenea asediu.
Chiar daca ar putea fi o simpla legenda, victoria este sarbatorita in fiecare an, pe 3 mai, in cadrul Festivalului Crucilor. Un alt moment important in istoria locurilor a fost in secolul XII, cand Afonso Henriques a donat asezarea, cu pamanturile sale, Ordinului Templierilor, care avea sa reconstruiasca si castelul din Monsanto.
Fiind situat intr-un loc cu numeroase cariere de piatra, cladirile din sat au fost adesea construite din blocuri mari de granit, adesea acoperisul fiind o singura placa. Un aspect inedit si interesant, completat de stilul Manueline, intalnit mai ales in decoratiunile usilor si ferestrelor. Un alt obiectiv interesant este Turnul Lucan, datand din secolul XIV, inca foarte bine pastrat.
Marialva : datorita asezarii sale, pe un deal pietros si greu accesibil, acest mic sat a fost in Evul Mediu un important punct strategic si fortareata, protejand regiunea. Satul este foarte vechi, prima asezare fiind fondata in acest loc, in secolul VI IdHr, de tribul Aravi, fiind urmat de colonisti romani si ulterior de arabi. In 1603 satul a fost cucerit de Ferdinand cel Mare, care i-a convertit pe localnici la crestinism si i-a dat numele de Malva, mai tarziu Marialva. O legenda locala spune insa ca numele de Marialva ar veni de la Maria Alva, una dintre iubitele regelui Afonso II al Portugaliei, care i-a daruit in 1217 satul.
Marialva este si un important loc de rugaciune pentru pelerini, iar satul ramane si astazi un loc impresionant, cu stradute inguste, arhitectura gotica, o mica piata, totul pastrand foarte bine atmosfera medievala. Tot aici veti putea admira vechea cladire a tribunalului si fosta inchisoare. Incercati sa vizitati si biserica, datand din secolul XVI, precum si masivul castel, unul dintre cele mai mari din regiune.
Castelo Rodrigo : istoria acestei asezari a fost plina de conflicte. Fondat de Afonso IX< care a daruit asezarea contelui Rodrigo Gonzales de Giron, satul a pastrat numele acestuia, ajungand mai tarziu sub stapanirea portugheza, prin tratatul de la Alcanices, semnat in 1297 de regele Dinis.
Asezarea inca mai pastreaza urmele vechilor dispute teritoriale. Prima s-a petrecut in vremea crizei dinastice din 1383 - 1385, cand Beatriz, singurul copil al lui Fernando al Portugaliei, s-a casatorit cu regele Castiliei. La moartea tatalui ei, Portugalia si-a pierdut independenta, devenind parte a teritoriilor castiliene. Cei din Castelo Rodrigo au luptat alaturi de noii stapani, dar acestia aveau sa fie infranti in Batalia de la Aljubarrota, din 1385. Noul rege al Portugaliei, Joao I, s-a hotarat sa pedepseasca satul. Cum distrugerea ar fi fost o nebunie, porunca regelui a fost ca blazonul satului, vechi de secole, sa fie rasturnat, ca un simbol al tradarii si lasitatii.
In secolul XVI, cand Filip II-lea al Spaniei anexa teritoriile portugheze, guvernatorul asezarii, pe nume Cristovao de Mora, a decis din nou ca satul sa se alieze Castiliei. Din pacate, dupa Restauratia din 1640, multimea furioasa avea sa distruga frumosul palat al guvernatorului, din care astazi se mai vad doar ruine.
Castelo Rodrigo a fost si un important loc de pelerinaj, pe aici trecand, se spune, chiar si Sf Francis din Assisi.
Belmonte : usor de recunoscut datorita castelului vechi, inca impresionant, Belmonte a intrat in istoria Portugaliei ca locul unde s-a nascut Pedro Alvares Cabral, cel care avea sa descopere Brazilia, in 1500. Castelul ce poate fi vazut si astazi era in primii sai ani o adevarata minune a arhitecturii militare, iar un document din 1258 vorbea elogios despre turnurile si fortificatiile sale. Combinatia dintre structurile defensive si arhitectura in maniera Manuelina, dintre elementele decorative si cele pur practice, il fac si astazi un obiectiv interesant.
Langa castel puteti vedea o mica biserica in stil roman-gotic, cu hramul Sf Tiago, in interior putand fi admirata o Pieta de o rara frumusete, sculptata in granit. Intr-o anexa a cladirii veti gasi mormintele familiei Cabral, mai putin cenusa lui Pedro Alvares Cabral, aceasta gasindu-se in biserica din Graca, in Santarem.
Incepand din secolul XV in Belmonte s-a format treptat o importanta comunitate mozaica, majoritatea evreilor ajunsi aici refugiindu-se din Castilia. Locuiau mai ales in cartierul Marrocos, in afara zidurilor castelului, fiind mai ales croitori, mestesugari si mici negustori, prezenta lor ajutand asezarea sa se dezvolte rapid. Mult mai tarziu, cand interdictiile au fost inlaturate, comunitatea iudaica a construit si o noua sinagoga, Bet Eliahu.
