Sarutul ramane capodopera lui Gustav Klimt si categoric lucrarea sa cea mai cunoscuta, desi atunci cand a expus pentru intaia oara compozitia nu a dus lipsa de critici, unii vazand in imbratisarea celor doi indragostiti o provocare obscena la adresa ideii de moralitate si chiar de arta. Si totusi Liebesparr (titlul sub care a fost expus atunci Sarutul) avea sa fie cumparat in scurta vreme pentru un pret record in acea vreme, 25 000 de coroane, cu mult peste orice si-ar fi imaginat Klimt insusi, iar de atunci lucrarile sale, atunci cand apar pe piata de arta, sunt cumparate de cunoscatori pentru sume mult, mult mai mari. In 2006 de exemplu un alt tablou de Klimt, portretul frumoase Adele Bloch-Bauer, s-a vandut pentru 135 de milioane de dolari, stabilind atunci un record mondial inimaginabil odinioara chiar si pentru cei mai optimisti sustinatori ai controversatului artist. Cei care au admirat in reproduceri - sau poate chiar au avut sansa de a vedea originalul - lucrarea lui Gustav Klimt pot sa descopere in acest roman semnat de Elizabeth Hickey o istorie alternativa a originilor Sarutului, suficient de bine scrisa pentru a nu mai conta daca este o poveste reala, o biografie artistica minutios reprodusa sau pur si simplu fictiune, dar fictiune bine documentata, verosimila, convingatoare si mai ales seducatoare. Cine a fost muza secreta care avea sa ii inspire lui Gustav Klimt o buna parte din lucrari si mai ales capodopera sa? Oare cele doua figuri reprezentate in Sarutul nu sunt nici modele angajate de pictor, nici figuri mitologice (asa cum s-a presupus) sau simbolice, ci chiar Klimt insusi alaturi de aceasta mare iubire? De ce nu? Mai ales ca eroina romanului este Emilie Louise Floge (1874-1952), o persoana cat se poate de reala, cunoscuta in Viena acelor ani ca un nume important in industria modei si o femeie de afaceri foarte respectata, insa avea sa ramana in istoria artelor plastice ca marea dragoste a lui Gustav Klimt, cea care i-a servit drept model, prietena, care l-a sustinut si incurajat, si care i-a fost mereu aproape. Sora mai mare a lui Emilie a fost de altfel casatorita cu fratele pictorului, Ernst Klimt, si legatura dintre Emilie si Klimt avea sa se formeze si dezvolte treptat, cei doi ajungand un cuplu nedespartit. Atat de mult incat se povesteste ca acesta a chemat-o cu ultimele puteri pe patul de moarte pentru a-i fi alaturi pana la sfarsit.
In romanul lui Elizabeth Hickey cei doi se cunosc atunci cand viitoarea frumusete si muza era doar o copila de 12 ani, care descoperea alaturi de sora ei lumea vieneza din 1886, un spatiu elegant, rafinat, boem, cu incantatoare cafenele, spatii de promenada si magazine de lux, picturi, muzica, plimbari, carti care starneau adevarate pasiuni si mode, in vreme ce moda insasi parea sa se schimbe si sa inceapa o adevarata revolutie a moravurilor si gusturilor. In tot acest tumult Emilie intalneste un seducator, carismatic si (dupa cum avea sa realizeze in timp) controversat si adesea criticat pictor, care avea sa fie angajat ca profesor particular de desen. Poate ca diferent de varsta nu era una care sa fie un obstacol real, insa pentru Emilie acest Gustav Klimt era o prezenta care o intimida tot atat pe cat o fascina, care cunostea lumea boema a vremii, nume pe care le intalneai in galeriile de arta si in paginile ziarelor si revistelor, care parea sa se miste cu o impresionanta usurinta prin acest spatiu divers, plin de vitalitate si spirit, pe care ea abia daca il putea intui. Treptat, pe masura ce isi descopera pasiunea pentru moda - va deveni ea insasi o apreciata si indrazneata creatoare de modele care au prins, au scandalizat si au sedus - Emilie incepe sa il inteleaga si sa il iubeasca si pe Gustav, si o va face in acest roman asa cum a facut-o si in realitate: cu gratie, eleganta sufleteasca si acea pasiune pentru pictor egala cu cea pentru omul Gustav Klimt. O roman in egala masura naratiune si biografie, interesant atat pentru admiratorii lui Klimt cat si pentru cei care prefera povestile din universul Belle-Epoque.
Elizabeth Hickey, Sarutul pictat, editura Nemira, colectia Babel, 2020
