Rafael sau Raffaello (6 aprilie 1483 - 6 aprilie, 1520) a fost unul dintre marii maestrii ai artei, pictor si arhitect al Scolii Florentine a Renasterii italiene. Este cunoscut si sub numele Raffaello Sanzio, Raffaello Santi, Raffaello da Urbino sau Rafael Sanzio da Urbino.
S-a nascut la Urbino, Italia, fiind fiul lui Giovanni Santi si Magia di Battista Ciarla. Tatal sau a fost cel care l-a introdus in atmosfera umanista a Curtii de la Urbino, in acea perioada unul dintre cele mai active centre culturale din Italia. Acolo, Rafael a vazut pentru prima oara lucrarile unor artisti ca Paolo Uccello, Luca Signorelli si Melozzo da Forlì. Rafael s-a dovedit de la bun inceput un talent autentic, iar pana la varsta de 17 ani era deja considerat un maestru al artei. Se pare ca de la varsta de 11 ani a fost ucenicul lui Pietro Perugino. Prima lucrare autentica de Rafael este pictura de pe un altar din biserica San Nicola da Tolentino in Città di Castello, un oras aflat intre Perugia si Urbino. Artistul a primit comanda in 1500 si a terminat-o un an mai tarziu. In urma unui cutremur din 1789 aceasta prima lucrare a fost distrusa, pastrandu-se in prezent doar fragmente. O alta comanda importanta a fost pentru biserica San Francesco din Perugia. Rafael, care in acel moment se pare ca mai lucra in atelierul lui Perugino, a lucrat si la frescele de la Collegio del Cambio.
In 1504 Rafael se muta la Siena, impreuna cu pictorul Pinturicchio, caruia ii ofera modele si desene pentru frescele din Libreria Piccolomini. Apoi pleaca la Florenta, unde doi maestriLeonardo da Vinci si Michelangelo, erau in plina glorie. Rafael va petrece acolo urmatorii patru ani, calatorind si la Perugia, Urbino si Roma. S-a imprietenit cu multi dintre artistii locali, in special cu Fra Bartolomeo, unul dintre principalii sustinatori ai principiilor idealiste ale Renasterii. Influenta acestuia l-a convins pe Rafael sa renunte la stilul gratios al lui Perugino in favoarea unor forme grandioase, mai puternice. Cea mai importanta influenta a fost insa da Vinci, ale carui compozitii si tehnici l-au inspirat si ajutat pe tanarul artist. Spre sfarsitul lui 1508, Papa Julius II l-a chemat pe Rafael sa lucreze ca pictor la Roma. In acel moment artistul avea 25 de ani si inca isi forma un stil propriu, dar in scurt timp a reusit sa devina foarte cunoscut si chiar celebru in Roma, atragand atentia si sprijinul Bisericii si nobililor. In scurt timp a primit porecla de "printul pictorilor" datorita talentului sau. Pentru urmatorii 12 ani Rafael nu a mai parasit Roma, lucrand pentru Julius II si apoi pentru succesorul acestuia, Papa Leon X, realizand o noua serie de capodopere si devenind cel mai cautat si admirat artisti din oras.
La sfarsitul lui 1508 a inceput decorarea apartamentelor Papei de la Vatican, care, in viziunea Pontifului, ar fi trebuit sa laude Biserica Catolica prin justificarea umanismului si neoplatonismului. Rafael a lucrat la aceste fresce pana in 1513, ultimele sectiuni fiind lasate ucenicilor sai. In paralel a lucrat enorm, realizand decoratiuni pentru diverse cladiri de la Roma, portrete, altare, modele de tapiserii, decoruri de scena.
Unele dintre cele mai cunoscute lucrari realizate in aceasta perioada sunt rezultatul prieteniei cu bogatul bancher Agostino Chigi, care i-a comandat mai multe fresce. Prima sau proiect de arhitect i-a adus o noua comanda, Rafael fiind numit arhitect al Basilica St Pietro, loc ramas vacant dupa moartea lui Bramante. Constructia incepuse in 1506, dar Rafael a schimbat proiectul, de la unul de inspiratie greaca la unul longitudinal, dar s-a revenit la cel initial dupa moartea artistului. Din 1515 a fost insarcinat si cu supravegherea cercetarilor arheologice din oras, intocmind o harta cu siturile romane. Din cauza prestigiului sau lucrarile erau adesea comandate pentru a fi oferite nobililor sau chiar regilor.
Nu a fost niciodata casatorit, desi in 1514 se logodise cu Maria Bibbiena, nepoata unui cardinal, legatura care s-a incheiat la moartea prematura a fetei. Potrivit legendei marea sa dragoste a fost o anonima care lucra intr-o brutarie, desi nu se stie aproape nimic despre aceasta legenda. In ultima parte a vietii ucenicii lui Rafael au inceput sa intervina tot mai mult in lucrarile maestrului, care le cerea adesea sa termine si sa adauge detaliile pentru care nu mai avea rabdare. Artistul a murit pe 6 aprilie 1520 la Roma, chiar cand isi sarbatorea implinirea a 37 de ani, cu cateva saptamani inainte ca Papa sa il numeasca in postul de cardinal.
