2. Cand vine vorba de sistemul de guvernare San Marino are o poveste de spus. Consiliul Mare si General reprezinta puterea legislativa a micii republici, un parlament unicameral ce care 60 de membri, alesi la fiecare cinci ani in districtele administrative (noua la numar), candva parohiile republicii. Voteaza toti cetatenii cu varsta de cel putin 18 ani, iar Consiliul va fi cel care va aproba bugetul si va alege (un detaliu mai mult decat interesant) capitanii regenti. Dar ce sunt acestia? Din sase in sase luni sunt alesi doi capitani regenti ca sefi de stat, din partide opuse, traditie inspirata de Republica Romana. Asadar San Marino este tara ce are doi sefi de stat, fie si pentru un mandat atat de scurt. Dupa cele sase luni oricare dintre cetatenii republicii poate depune o plangere impotriva unuia dintre regenti, si nu este o exceptie ca acesta sa raspunda in fata legii. Cel putin teoretic. Tot Consiliul este cel ce alege Congresul de Stat, Consiliul celor Doisprezece, comisiile consultative, dar este responsabil si pentru ratificarea unui tratat cu alte tari.
3. Pentru cei care au colectionat timbre in copilarie (una dintre pasiunile care au adus atat de multa bucurie si de culoare in viata lor) numele de San Marino era deja un simbol pentru marci postale pline de culoare si vitalitate, adesea cu un aspect exotic, foarte cautate de cei indragostiti de visul taramurilor indepartate. Nu putine dintre ele reprezentau monumente, cladiri, evenimente si personalitati din istoria locala, castele si arta, si sunt foarte apreciate si astazi de colectionari (chiar daca nu neaparat pentru valoarea materiala). Chiar daca aici veti folosi moneda Euro pentru a trimite scrisori si carti postale nu veti putea folosi timbre italiene ci pe cele emise in San Marino. Sau le puteti cumpara pentru a va completa colectia.
4. Cum nu exista granita intre Italia si San Marino veti trece pur si simplu intr-una dintre cele mai mici republici din lume. Dar pentru o taxa de cinci euro puteti adauga in pasaport si stampila oficiala din San Marino, un suvenir inedit.
5. Este foarte greu (aproape imposibil) sa obtii cetatenia micii republici. Chiar daca in fiecare an este vizitata de turisti din toata lumea cei care si-ar dori sa se stabileasca aici definitiv, atrasi de farmecul unic al locurilor, vor descoperi curand ca nu este atat de usor. Pentru a deveni cetatean al statului San Marino este obligatoriu ca ambii parinti sa fie cetateni si tu sa te fi nascut aici, in republica. Si inainte de a avea vreo sansa de a depune dosarul pentru cetatenie trebuie sa fi locuit in San Marino pentru cel putin trei decenii.
6. Cum nu are o armata in sensul clasic al termenului (ar fi practic imposibil la o populatie atat de mica) San Marino ar depinde de Italia in eventualitatea unui conflict care sa ii ameninte independenta. Usor de recunoscut datorita uniformelor in rosu si verde, militarii din San Marino apara sediul guvernului, Palazzo Publico (deschis publicului si un monument istoric de o rara frumusete) si patruleaza pe teritoriul tarii. De altfel micuta republica si-a pastrat neutralitatea in perioada celor doua razboaie mondiale. Ceea ce nu a insemnat insa ca nu s-a implicat in niciun fel. In vremea celui de al Doilea Razboi Mondial peste 100 000 de refugiati au ajuns aici din teritoriile italiene, republica oferindu-le sprijin si ajutor.
7. Intr-un top international al celor mai mici tari San Marino ocupa un onorabil loc cinci, Vaticanul, Monaco, Nauru si Tuvalu avand o suprafata chiar mai redusa.
Foto: wikipedia.org, sanmarinosite.com, britannica.com