Cum a inceput povestea marcii Rhein, care acum a revenit in oferta magazinelor, dupa mai bine de un secol de la infiintarea fabricii? Este o poveste mult prea putin cunoscuta. Exceptie facand cunoscatorii si istoricii, poate pasionatii de vechi reclame publicate in paginile ziarelor si revistelor ingalbenite, din vremea in care informatia proaspata era vanduta de baietasi ce alergau pe strazile urbei, facandu-si reclama cu multi decibeli si entuziasmul saraciei, sampania Rhein este un mister. Un capitol obscur al unei povesti de acum mai bine de o suta de ani, cand spre sfarsitul veacului al XIX-lea totul avea sa se schimbe pe Valea Prahovei. Si printre multe alte intreprinderi nesperat de moderne aici, in Azuga, avea sa se deschida si prima fabrica de sampanie din Romania, Rhein & Cie. Nume legat de Belle Epoque in Romania (ce mai avea putin pana sa devina Romania Mare), de Regele Carol I care a inteles cat de importanta este dezvoltarea zonei, de cei care aveau sa descopere uluiti o bautura de calitate, fie ei cumparatori din tara, fie din strainatate. Aceasta este povestea acestei afaceri uitate astazi, un capitol pasionant de istorie vie, economica, sociala si comerciala, dar nu in ultimul rand o poveste despre gust, pasiune si pricepere. Readusa la viata cu migala, un admirabil efort de cercetare si mai ales dragoste pentru subiect. Si era vorba de sampanie de cea mai buna calitate, dupa cum aveau sa isi dea seama contemporanii si cum avea sa se pastreze povestea printre cunoscatori chiar peste decenii.
Cand Azuga si prin extensie Valea Prahovei au inceput sa se dezvolte, regatul Romaniei era inca spre inceputul istoriei sale, dupa Mica Unire si o cucerire a independentei care ii adusese simpatia unora dintre marile puteri, dar si o intreaga mitologie nationala care a ajutat la construirea unei identitati autohtone. In aceasta zona atunci de granita, cu implicarea si sprijinul direct al Casei Regale, avea sa se desfasoare un veritabil experiment economic, o industrializare neasteptat de rapida, la standardele cele mai inalte. In Azuga, de exemplu, s-au deschis neverosimil de repede o fabrica de postav, una de bere, un depozit de vinuri si o fabrica de sampanie. Daca pana atunci paruse ca pentru o astfel de magica licoare, potrivita pentru atat de multe ocazii speciale, este nevoie de priceperea si traditia strainilor, iata ca o familie, Rhein, avea sa demonstreze contrariul. Si sa devina nu peste multa vreme unul dintre furnizorii oficiali ai Casei Regale, titlu prestigios la care multe intreprinderi si manufacturi nu puteau decat sa spere.
Care au fost primii pasi in dezvoltarea unei afaceri de succes? De ce sticlele purtand marca Rhein au ajuns sa fie atat de cautate, pe masura ce fabrica devenea un nume in bransa, pe plan intern si extern? Cum se traia si se lucra in fabrica, in ce masura a influentat aceasta dezvoltarea ulterioara a localitatii, care au fost primele reusite dar si esecurile, si ce s-a intamplat cu familia Rhein si cu intreaga afacere odata cu instaurarea unei noi ocarmuiri, potrivnica unei initiative private. Si cu atat mai mult una de acest nivel, legata de Casa Regala si deloc potrivita unui nou regim, fie el si o democratie populara.
O istorie fascinanta chiar si pentru cei care nu au gustat vreodata produsele Rhein si nici macar nu vor fi auzit despre aceasta marca, o naratiune cu parfum vetust, nostalgia inceputurilor comerciale intr-un tanar regat si personaje fabuloase, pline de curaj si puterea de a risca, dintre ele detasandu-se Heinrich Rhein, un original si un temerar, a carui opera avea sa fie continuata de fiii sai. O poveste despre vin, sampanie, afaceri, indrazneala, risc si succes, dar si despre uitare, trecut si amintire.
Dorin Stanescu, Sampania regilor. O istorie a primei fabrici de sampanie din România, Pivnitele Rhein & Cie, editura Polirom, 2022
