Samarina este recunoscut oficial ca satul amplasat la cea mai mare altitudine de pe teritoriul Greciei. Desi 1650 m ar parea o inaltime hilara pentru un vietuitor din Muntii Himalaya sau Anzi, pentru poporul grec dependent de apele involburate ale marilor inseamna totusi o abatere de la regula care merita consemnata.
Ca si alte asezari de vlahi din apropiere, Samarina este locuita aproximativ cinci luni pe an, potrivit unei cutume stravechi care obliga pastorii sa coboare turmele pentru iernat pe intinsele pajisti ale Tesaliei. Stanile sunt "repopulate" pe la 1 mai dar oamenii se intorc la locuintele lor abia in ziua praznicului Sfintilor Imparati Constantin si Elena (21 mai) potrivit calendarului ortodox.
Astfel, de la sfarsitul primaverii pana se strica vremea, puteti efectua o vizita in satul Samarina pentru a asculta graiul interesant presarat cu cuvinte romanesti. Samarina nu este destinatia potrivita pentru cei ce cauta luxul si obiectivele spectaculoase, in schimb va patrunde adanc in sufletul iubitorilor de etnografie si folclor.
Un fapt interesant din trecutul recent al asezarii face referire la o scoala romaneasca arsa in anul 1940. In ciuda acestui lucru si a controversei istorice din jurul originii lor, constiinta locuitorilor le spune ca au sange grecesc.
Daca aveti libertatea de a alege data vizitei asigurati-va ca nu ratati Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), cand viata satului se afla la apogeu si au loc procesiuni religioase. Mijloacele de transport care leaga Samarina de capitala provinciei, Grevena, asigura acest serviciu dupa jumatatea lunii Iulie cand sunt asteptati cu precadere turistii.
Asa cum era de asteptat, in Samarina mancarea pe baza de lapte este la ea acasa. Cele mai bune oportunitati va vor fi oferite de putinele taverne si cafenele care se gasesc in Piata Centrala. Dupa zece saptamani de la intoarcerea acasa, vlahii din Samarina isi lasa din nou casele in grija unui singur om, insarcinat cu supravegherea.
