Rezultatul: un roman devenit deja clasic, publicat initial in 1975 (al doilea pentru King) si ulterior considerat de critica si de fani una dintre marile reusite, fiind ajutat in buna masura si de prima ecranizare, o productie de televiziune in regia lui Tobe Hooper, un nume care nu mai are nevoie de introducere pentru fanii genului. Cu personajul negativ central diferit de cel construit in roman, inspirat mai curand de legendarul Nosferatu regizat de F.W. Murnau in 1922, a fost o serie pentru micul ecran care s-a bucurat de succes, in ciuda limitelor impuse de cenzura si un buget destinat unei productii de televiziune. Privit astazi, serialul din 1979 (a existat si o alta versiune in 2004, care se indeparta mult mai mult de roman) intereseaza mai putin prin vreo nevoie nostalgica si mai mult prin distributie, actiunea bine construita si mai ales atmosfera.
Salem’s Lot are toate ingredientele unui roman horror clasic. Scriitorul Ben Mears a revenit in oraselul sau natal, Jerusalem’s Lot, pentru a afla mai multe despre casa bantuita de aici, Casa lui Marsten, unde in copilarie a trait la randul sau o experienta terifianta. Se spun multe despre acest loc sumbru, dar toti prefera sa il evite, insa pentru Mears este in acelasi timp o confruntare cu proprii demoni si sursa principala de inspiratie pentru (poate) cea mai buna carte pe care o va scrie in aceasta viata. Dar totul se schimba repede. Cineva cumpara casa. Se va deschide in curand un magazin de antichitati, desi este greu de inteles ce rost are o astfel de afacere intr-un mic orasel. Iar cand copiii din Salem’s Lot sunt primele victime ale unei afectiuni misterioase, atunci cand nu dispar pur si simplu, Ben si putinii sai prieteni realizeaza ca aici fortele care li se opun sunt mai intunecate si mai periculoase decat ar crede cineva venit din afara. Iar King stie nu doar sa construiasca personaje vii, convingatoare si fascinante, dar si sa spuna o poveste. Asa cum o face de cateva decenii.