Atat din punctul de vedere al programului, dar mai ales al participarii unor remarcabile orchestre, a unor solisti si dirijori consacrati si a unui public numeros, entuziast, a carui singura problema a fost sa aleaga dintre programe atat de atractive si interesante.
Sunt putine manifestari muzicale in intreaga lume care se pot compara cu actuala editie a Festivalului Enescu.«Suntem insa doar la jumatatea drumului»Avand prilejul de a asista la trei din concertele organizate la Sala Palatului conduse de maestrii Cristian Mandeal, Valery Gergiev si Horia Andreescu, am avut revelatia revenirii in urma cu mai mult de patru decenii, la Festivalul Enescu din 1964. In calitate de inginer de sunet al Salii Palatului, am avut atunci trairi extraordinare, discutand de exemplu mai bine de 30 de minute despre ajustarea acusticii salii cu Herbert von Karajan, care in aceeasi seara conducea celebra Orchestra a Filarmonicii din Viena, sau intalnirea cu Arthur Rubinstein care, dupa un minunat recital Chopin, mi-a spus: «Domnule inginer, mi se pare ca am cantat foarte bine amandoi, eu la pian, dumneavoastra la butoane». Sunt momente de neuitat, desi au avut loc cu mai bine de 43 de ani in urma. Sala Palatului, inaugurata in 1959, a fost de la bun inceput conceputa ca o sala polivalenta, care sa poata fi utilizata pentru evenimente diverse, de la congrese unde se punea accentul pe redarea vorbei pana la concerte simfonice cu mari ansambluri orchestrale.
Proiectul amenajarii acustice, condus de eminentul profesor si specialist Anton Necsulea, constituia la acea vreme o realizare de exceptie: cea mai moderna in domeniul salilor polivalente din intreaga lume, sala fiind echipata cu utilaje de fabricatie Philips si Siemens in cea mai mare parte. Uzura morala a instalatiei electroacustice dupa aproape 50 de ani de la darea ei in exploatare, marirea capacitatii salii (in anii ‘80) cu aproape 1.000 de locuri (datorita grandomaniei lui Ceausescu), cat si incompetenta celor implicati in modernizarea sistemului electroacustic dupa 1989 au condus la rezultate catastrofale in privinta acusticii salii, utilizata pentru concerte simfonice. Asa s-a ajuns la protestele si reclamatiile de la editia din 2005 a festivalului. A fost necesara amenintarea presedintelui festivalului, directorul Operei din Viena, domnul Holender, de a nu mai patrona festivalul pentru a se trece la masuri radicale, bazate pe experienta si cunostintele unor specialisti recunoscuti. La concertele la care am participat, am putut constata o imbunatatire evidenta a calitatii acusticii, mai ales in cazul marilor ansambluri orchestrale care au evoluat anul acesta pe scena festivalului.
Au fost modificate acustica podiumului de orchestra, (proiect condus de profesorul arhitect Marius Smigelschi), precum si sistemul electroacustic (pe baza consultantei oferite de specialistul german Wolfgang Anhert). Suntem insa doar la jumatatea drumului, proiectul final care urmeaza sa fie continuat in urmatorii doi ani incluzand o reducere a dimensiunilor salii, cat si o mai mare pondere acordata acusticii naturale. Va fi in continuare necesara folosirea sistemului de acustica asistata (sistemul electroacustic).«Cutiile de pantofi» occidentaleCu toate progresele enorme din ultima vreme in domeniul redarii sunetului, acustica naturala este cea care ar trebui sa fie aleasa pentru realizarea unor conditii optime in cazul concertelor de muzica simfonica. Acustica unor sali polivalente nu se poate apropia de cea a unor sali cu acustica naturala. Ma gandesc in special la salile celebre, construite in secolul 19, considerate a fi in topul salilor cu cea mai buna acustica: Musikvereinsaal din Viena (2.044 locuri), Concertgebouw din Amsterdam (2.037 de locuri) si Boston Symphony Hall (2440), sau la sali construite in ultimii ani: Birmingham Concert Hall si noua Sala de concerte de la Lucerna. Toate aceste sali cu acustica naturala au forma de «cutie de pantofi» (shoe box form), considerata forma ideala de sala pentru obtinerea unei acustici optime. Ar putea fi amintita si noua sala de concerte de la Copenhaga, cu capacitatea de 1.800 de locuri, in faza finala de constructie, proiect al cunoscutului arhitect francez Jean Nouvel, ca parte a unui proiect de mare prestigiu, asa-numita Casa Multimedia DR, deja data in exploatare, unde au fost mutate toate activitatile Radioteleviziunii daneze (Danmarks Radio). Aceasta ultima sala, sub forma de amfiteatru, este o realizare din punctul de vedere al formei, inspirata de celebra Sala a Filarmonicii din Berlin, inaugurata in 1961, denumita de berlinezi si «Cirkus Karajani». Sali identice au fost construite in ultimii ani la Sapporo, in Japonia, si la Los Angeles (Walt Disney Concert Hall).Romania ar merita o sala cu acustica naturala Viata muzicala din Romania ar merita construirea unei sali cu acustica naturala, special destinata concertelor de muzica clasica. Fiind insa vorba de o investitie costisitoare, sansele ei de realizare in viitorul apropiat sunt reduse. Dar, cine stie, poate ca va aparea si in Romania un Mecena, cum a fost, de exemplu, domnul Mærsk Mc-kinny Møller in Danemarca. Acum doi ani, acesta a oferit drept cadou poporului danez o noua sala pentru spectacole de opera (arhitectul danez Henning Larsen), o adevarata bijuterie arhitecturala, cu o excelenta acustica, sala fiind predata la cheie intr-un timp-record de 3 ani. De ce nu si in Romania intr-o buna zi?"
