Halci intregi par scrise de Don DeLillo. Unele pasaje ai jura ca sunt semnate Paul Auster. Iar enumerarea poate continua. Ceva nu e in regula, totusi. Toti astia au scris dupa Cheever. "Bullet Park" e din '69, nu? Ceea ce inseamna ca individul e cam tatic, nu? Cum naiba nu am citit cartea asta pana acum? Oricum, macar nu am citit-o prea tarziu ca sa nu imi placa la nebunie. Sa nu-l uit insa pe tipul de pe coperta a patra: dintr-o anumita privinta romanul chiar nu seamana cu restul marfii disponibile in mod curent. Ma refer la progresia lui franjurata si ciudata, care monteaza la sange materia a trei-patru carti diferite. Dar ma mai refer la inca ceva. De regula, oamenii au probleme prin romane pentru ca autorul sa faca pe moralistul. In "Bullet Park" toata lumea are probleme, dar Cheever trateaza chestiunea cu "no comment". Daca ar fi sa il descriu ca pe un banc, "Bullet Park" e un banc sec. Cheever scrie in principiu despre lumea din suburbii - genul de cutiute parfumate, colorate si in acelasi timp false din serialul "Neveste disperate". Cei de aici lucreaza cu concepte cosmetice privind viata si toate celelalte: dar singurul lucru pe care il au de etalat pe bune - chiar daca incearca sa il ascunda - e transpiratia acra a nelinistii. La un moment dat apare un tip sarit de pe sina, care vrea sa faca un lucru sarit de pe toate sinele: sa rastigneasca un pusti pe usa unei biserici. Ca sa salveze sufletul omenirii. El nu e un ciudat decat pentru exterior; pentru spatiul din care face parte, e o sinteza. Un glont preparat din primul act, ca la Cehov. Doar ca aici, spre deosebire de Cehov, in punctul lui de maxim nu e un glont ucigas, e un glont flescait. Ceea ce face Cheever cu aceasta lume e sa ii reduca la absurd cliseele: sa observe cu un anumit amuzament sarcastic cum gimnastica ei zilnica se intalneste cu nefericirea si caricatura ei. Dar nu trage nici o lectie de aici. Prefera sa constate sah-matul; dupa care, fara sa insiste, se cara. mihai.iovanel@gandul.info