Gandindu-ne ca expune la Senso, nu ar trebui sa fim mirati. Si nici nu suntem. Galeria este construita pe doua paliere, etaj si parter. Artistul nostru care in aceasta luna implineste 44 de ani, a profitat de ocazia oferita si in consecinta si-a dispus expozitia foarte simplu, sacrul la etaj si profanul la parter. Din pacate, cei care viziteaza expozitia, daca nu sunt indrumati de catre galerista, nu mai urca la etaj. In acest fel, rateaza intalnirea cu principala dimensiune a expozitiei.
Liviu Nedelcu are niste lucrari cu totul deconcertante, pentru care il felicitam. Rastignirea, asa cum el o vede, e puternica si originala. Nimic conformist, nimic previzibil. Desigur, e vorba de o cruce si de un om intins pe cruce, dar dincolo de aceste date usor recognoscibile, conteaza viziunea artistului, care nu picteaza obedient, ci dimpotriva, exploziv, fara nici o retinere. Hristos-ul lui Liviu Nedelcu e rezultatul unei sarbatori a culorii, nu neaparat in sensul unei dezlantuiri necontrolate, ci a unei distilari cromatice inteligente, o gradare de la tusa cea mai pregnanta pana la umbra cea mai fina. Chiar daca se nu-mesc "Rugaciune", "Inaltare", "Bocet", tablourile nu intra intr-o paradigma clasica de reprezentare, mai mult sau mai putin conventionale.
Lucrarile se scalda intr-o fericita ambiguitate in asa fel incat sensul religios, nefiind explicit, are mai multe sanse de a fi cu adevarat persuasiv. De aceea, dupa ce am coborat la parter si vizitam palierul, sa-l numim profan, al expozitiei, constatam oarecum mirati ca, estetic vorbind, diferenta nici nu este atat de mare fata de lucrarile de la etaj. Tablouri intitulate "Made in Romania", "Iubita faraonului", "Nud" au acelasi registru cromatic, formele sunt la fel de deschise, sparte, fragmentate, sincope in discursul artistic, discontinuitati, goluri intr-o tesatura extrem de delicata.
Evitand asadar contrastul taios si pana la urma nedorit artistic, pictorul invecineaza de fapt cele doua teritorii, intre patima Domnului si patima erotica existand multe canale de comunicare pe unde circula acelasi flux al trairii. Retinem din prezentarile elogioase facute de doi importanti critici de arta, Alexandra Titu si Constantin Prut, la vernisajul expozitiei.
Alexandra Titu: "Mai multe cicluri ce au in centrul lor semantic figura umana, cu ipostazele sale jubilante sau tragice... pun in scena mereu aceeasi nevoie de delimitare a figurii, sub semnul unei frumuseti ce sustine discursul despre nobletea sacrificiului si esenta divina a chipului, ca si cel despre sexualitate, ca nucleu vital..." Constantin Prut: "Campurile mari, degajate de incidente, pe care se inscriu florile, sau suprafetele de albastru transparent pe care se infiripa corpurile umane abia atinse de impulsuri cromatice gestuale, vorbesc despre functionarea puritatii si austeritatii..."Un articol de Dan Stanca
