“Freaka 2” a fost gandit ca “un eveniment de speriat maturii neascultatori”. Şi asta inca suna simpatic, asteptati putin si o sa va convingeti. Am discutat cu Ştefan Tiron (care se prezinta, in general, mai putin ca teoretician ori curator cat ca “traficant de informatii”) si care contribuie la acest eveniment in calitatea lui de “iubitor si declansator al groazei sub toate formele ei, incercand sa ii demonteze mecanismele fara sa le demonetizeze”. El povesteste ce presupune concret „Freaka 2”: expozitie de papusi mutilate, discutii cu invitati fani de filme horror, pe tema "maturii neascultatori", „pauza de tehnica sufleteasca” (si aici n-a dorit sa detalieze), improvizatie audio relizata de Makunouchi Bento & Selfmademusic cu titlul de "Tribute to Brothers Quay"(http://en.wikipedia .org/wiki/ Brothers_ Quay), proiectia filmului “Halloween” (1978, John Carpenter).
Intrebat la ce foloseste, Tiron a insirat, frumos, mai multe motive: “social, cred ca pasionatii de horror paraziteaza alte evenimente, alte locuri, dar rar isi au propriul lor eveniment.” In al doilea rand, „Halloween-ul si alte date legate de horror-ul traditional sau netraditional nu prea au legatura cu horror-ul”, spune Tiron. “Freaka 1” (pentru ca, inainte a existat, logic, “Freaka 1”, organizat, in aprilie, la Institul Ceh din Bucuresti) a fost dedicat industriilor fricii, industrii care, spune Tiron, modeleaza felul in care ne raportam la lume. „Sesiunea asta ar putea fi dedicata felului in care par sa fie pedepsiti adultii – prin materiale dedicate maturilor, menite lor parca in exclusivitate si morala uneori extrem de superficiala ulterioara. De ce Freaka? Pentru ca e „o combinatie intre freaks (ciudati, diferiti, monstruosi) si frica de ei”, spune Tiron.
De ce a aparut “Freaka 1”?
“Atunci am selectat o zi dedicata comunitatii fanilor de horror de la noi, pentru ca existau in Romania varii grupuri educate de cultura horror (de la filme, reviste, benzi desenate, pana la muzica si carti), exista Dan Belzebut care a infiintat portalul www.groaza.ro, apoi cei de la Satanochio - o trupa de metal care incearca sa stimuleze, prin videoclipurile lor, un filon de horror local inspirat din legendele sau faptele oribile de zi cu zi, apoi a fost Dyslex cu videoclipurile sale care folosesc secvente filmate de la propriile operatii la genunchi, elaborand un fel de istorie a unor piloti mutanti trimisi sa lupte in corp contra unei boli letale s.a.m.d.” - Ştefan Tiron
