De-a lungul anilor, mai multi oameni de stiinta au incercat sa descopere unde se afla acest taram magic, printre ei numarandu-se nu numai geografi si istorici, ci si lingvisti. Rectorul Universitatii Boston, William Warren, a scris in secolul al-XIX-lea o carte intituala "Paradisul descoperit la Polul Nord". In total exista 11 editii ale acestei carti. In documentarea sa, Warren a analizat un mare numar de povestiri populare si legende care au legatura cu Paradisul pe Pamant. El este de parere ca toate povestile pe care le-a auzit au un sambure de adevar si ca toate vorbesc, vag, despre un taram perfect situat undeva in regiunea arctica.
Doctorul in filosofie Valery Dyemin este de parere ca acest tinut misterios ar trebui cautat in regiunile arctice si in Eurasia, in insule si arhipelagurile Oceanelor arctice, pe malul si in strafundurile lacurilor, marilor sau raurilor, dupa urme ale civilizatiilor de acolo.
Este interesant de observat ca Rusia are cele mai multe locatii si artefacte care ar putea avea o relevanta pentru Hiperborea. Unele dintre acestea au atras atentia deja specialistilor; iar altele asteapta sa fie descoperite.
In prezent, au loc explorari stiintifice in Peninsula Kola, insula Vaigach, in Karelia, Muntii Urali, Vestul Siberiei, Khakasia, Iacutia, si alte cateva regiuni. Exista prospectii si in tinutul Taimir si Yamal.
Termenul geografic de "platforma hiperboreana" este un termen tehnic, iar cercetatorii studiaza dinamica platformei pentru a descoperi eventualitatea motivelor pentru care aceasta s-ar fi scufundat in ocean.
Intr-una din hartile cartografului Gerardus Mercator (foto), din secolul al XVI-lea, este reprezentat un continent imens in vecinatatea Polului Nord. Continentul respectiv este compus din mai multe insule divizate de rauri adanci. In centrul uscatului sta un munte (potrivit legendelor, stramosii indo-europenilor traiau in apropierea Muntelui Meru). Intrebarea este cum a aparut acest taram pe harta, pentru ca in Evul Mediu nu existau informatii despre regiunile arctice. Se pare ca Mercator a utilizat o harta antica, mentionata de altfel si intr-o scrisoare de-a sa din anul 1580. Acea harta care l-a inspirat pe cercetator reprezenta un continent fara gheata situat exact in centrul Oceanului Arctic.
Avand in vedere ca existau astfel de harti antice, au existat exploratori care au incercat sa ajunga acolo.
Si imparateasa Rusiei, Catherina a II-a a primit cateva informatii de la Masonii Liberi in ceea ce priveste anticul taram mitic. Astfel, imparateasa a organizat doua expeditii cu ajutorul lui Mihail Lomonosov. Mai mult decat atat, ea a semnat un decret secret la data de 4 mai 1746. Documentele oficiale indicau ca expeditia condusa de amiralul Vasily Chichagov era menita sa studieze zona Spitsbergen, in cautarea de noi locuri de pescuit.
In orice caz, evenimentul este mentionat si in memoriile fiului lui Chichagov, care se refera la "o expeditie menita sa studieze Polul Nord".
Amiralul a primit atunci de la imparateasa un plic pe care trebuia sa-l deschida numai dupa ce ajungea cu vasul in larg. Potrivit instructiunilor, vasul trebuia sa se indrepte catre Pol. Aceste insctructiuni au fost vazute intamplator si de catre Lomonosov. Din nefericire, expeditia nu a putut fi finalizata, pentru ca vasul nu a putut penetra gheata si s-a intors. De ce era imparateasa Catherina II atat de interesata de Hiperborea? Se pare ca aceasta, ca si alti regi si regine, era incantata de ideea descoperirii elixirului tineretii vesnice, despre care legendele spuneau ca ar fi fost inventat de catre hiperboreeni.
Atat Plinius, cat si Herodot, ca si Virgil si Cicero relatau ca oamenii din Hiperborea traiau o mie de ani si ca erau foarte fericiti, ceea ce a fost suficient ca imparateasa sa-si doreasca sa-i gaseasca. Pindar, un alt mare ganditor, afirma ca "nimeni, nici pe pamant nici pe mare nu putea descoperi calea minunata care duce catre jocurile hiperboreenilor". Ei erau o semintie sfanta, scutita de boli si batranete, caci tot Pindar afirma despre acestia ca "pot sa traiasca o mie de ani, ei nu cunosc nici munca nici luptele si isi petrec vremea dansand din lira si flaut". Mircea Eliade spunea ca este vorba despre un loc paradisiac comparabil cu insulele fericitilor unde se duceau sufletele eroilor.
