Dupa ce si-a pierdut fratele, pe micul Bruno, Gretel reuseste la varsta de 15 ani, dupa infrangerea Germaniei, sa ajunga in 1946 la Paris pentru a lua totul de la capat. Nimeni nu i-ar mai putea aduce inapoi familia, si drama pe care a trait-o, dar si despartirea de tara ei, sunt doar primul capitol al unei vieti fabuloase si lungi, neasteptat de lungi. O poveste care o va urmari pe Gretel de-a lungul deceniilor pana la varsta de 92 de ani, pastrand in fiecare atat amintirea lui Bruno cat si vinovatia pentru rolul jucat de tatal ei in tragedia celui de al Doilea Razboi Mondial.
A facut parte in felul ei din tot ce s-a intamplat, si chiar daca fratele ei a fost una dintre victime, Gretel incearca sa isi duca viata normal, departe de procese, de tribunalele internationale si de cei care incearca sa ii aduca pe fostii nazisti in fata justitiei. Considera ca a pierdut deja suficient, iar tot ce se intampla nu trebuie sa faca parte din viata ei de zi cu zi. Ar putea sa ajute datorita informatiilor pe care le cunoaste, si poate ca prin simpla ei marturie unul dintre vinovatii necunoscuti ar ajunge sa isi primeasca pedeapsa binemeritata. Si totusi in decursul existentei ei Gretel se ascunde, se fereste sa aiba cea mai mica legatura cu acest lung si vast proces de exorcizare a trecutului, chiar daca asta inseamna sa minta, chiar daca trebuie sa pretinda ca nu stie nimic. Sau ca a uitat totul.
O poveste despre vinovatie, responsabilite si complicitate, dar si o vasta fresca istorica intinsa pe mai multe decenii, in care Gretel este doar unul dintre numele pe lungi liste ale celor care, intr-un fel sau altul, chiar daca nu direct implicati, au facut parte din vastul angrenaj al distrugerii si crimei. Va accepta vreodata Gretel ca trebuie sa se confrunte cu trecutul sau va incerca sa uite totul, chiar daca in acest fel il va uita si pe Bruno? Si oare dupa decenii petrecute departe de Germania a scapat cu adevarat de fantomele acelor ani?
John Boyne, Ruinele timpului, editura RAO, 2022