Romanii sunt supusii televizorului de o jumatate de veac

Peste o mie de personalitati au avut drept destinatie finala, iin seara de marti, adresa din Calea Dorobanti nr. 191, unde Televiziunea publica si-a desferecat portile pentru iimplinirea celor 50 de ani de emisie. In urma cu o jumatate de veac, TVR a iinceput emisia iin direct, exact iin ajunul iinceperii anului scolar. „Uniformele“ invitatilor au fost culorile specifice, iin 1956, micului ecran: alb si negru. Tudor Giurgiu, domnul acela tanar imbracat in smoking si, de cele mai multe ori, cu o camasa in dungi oblice, roz, cel care a renuntat la regie - si poate chiar la niste premii - pentru numai cativa ani, pentru a desteleni conceptii si concepte inradacinate in mamutul TVR a avut sansa sa organizeze el una dintre cele mai importante momente legate de Televiziunea Romana: 50 de ani de viata. Daca i-au dat cate o mana de ajutor scenograful Dragos Buhagiar, Compania franceza „des Quidams“, mix-ul video excelent, nostalgic si alert realizat de Daniel Gontz, muzica dj-ilor Electric Brother, si Vlaicu Golcea si instalatiile artistilor curatoriati de Dan Popescu este tot meritul sau pentru ca a mizat pe niste tineri. Cativa angajati ai televiziunii chiar comentau „Daca era si azi Paul Everac la conducere, am fi vazut asa ceva in curtea televiziunii?!“ Chiar, Paul Everac nu a fost zarit la eveniment. Insa cel mai important lucru facut de Tudor Giurgiu cred ca a fost altul: rememorarea, aducerea aminte a primilor pasi „romanesti“, realizata de acel mic aparat, acum imens pe peretii apartamentelor, care ne-a umplut spatiul vital, iata, de cinci decenii. Si pentru asta a pomenit cateva fragmente din scrisoarea unui domn inginer Diaconescu, care isi aminteste cum... Temp-2, primul televizor „Cred ca ar fi interesant (...) sa stie cate ceva si despre inceputurile televiziunii din punctul de vedere al telespectatorului. Daca imi amintesc bine, studioul experimental se afla undeva pe la Armata Poporului, apoi la Sala Floreasca de unde s-a transmis si prima emisiune in direct cu prilejul concertului sustinut de Yves Montagne. Nu stiu cati telespectatori puteau urmari programele alb-negru de inceput (experimentale) deoarece emisiunea o luase inaintea pietei de vanzare a aparatelor. (...) Dar cum am auzit ca se importa primele televizoare (Temp – 2), m-am si preocupat sa-l procur. (...) Televizioarele se vindeau, este adevarat si in rate, dar numai “fruntasilor in productie” sau cu aprobare speciala din partea ministrului din cadrul ramurei in care lucrai. Obtinand o astfel de aprobare, la 18.03.1957, m-am prezentat la parterul magazinului Universal “Victoria” – singurul “mandatat” sa distribuie aparatele TV. Acolo insa, in fata raionului de la „electrice“, o masa mare de amatori. M-am interesat cine este ultima persoana ca sa ma asez la rand. Interlocutorul s-a mirat: care coada tovarase? Noi avem bani sa luam minuni d-astea?! Nu cumparam, ne uitam si noi si nu ne vine sa credem. Intr-adevar, pe un raft era un televizor in functiune si lumea se imbulzea din curiozitate. Mi-am facut loc prin multime sa ajung la vanzator, care dupa ce a verificat aprobarea si plata taxei de abonament, am achitat 3.280 lei pretul aparatului (salariul meu era de 1.500 lei), 160 de lei antena si 144 de lei cablul, a scos o cutie din depozit si mi-a pus-o la dispozitie, fara sa o deschida si sa efectueze proba aparatului - in timp se si terminase transmisia experimentala de dupa-amiaza - atentionandu-ma sa nu desigilez ambalajul decat in prezenta specialistului Cooperativei Radio Progres desemnat sa efectueze instalarea“.