Fotograf, cavaler al Legiunii de Onoare, iubitor al Parisului pe care a stiut sa il surprinda cu umor si inteligenta (dar si cu tandrete), colaborator al unor publicatii ca Vogue sau Life, falsificator de acte si documente pentru Rezistenta Franceza, castigatorul mai multor premii pentru arta fotografica, Robert Doisneau (1912-1994) pare ca a avut timp pentru toate de-a lungul unei vieti fascinante. Nascut intr-o familie modesta, crescut de o matusa dupa ce isi pierduse parintii, incepe sa lucreze ca gravor si grafician inca din adolescenta, ani in care va lua si primele sale cursuri de desen. Realizeaza portrete, naturi moarte, desene si schite, si la fel ca multi alti artisti din vremea sa va descoperi cu emotie fotografia artistica, singurul domeniu in care se regaseste cu adevarat si care pare ca i se potriveste cu desavarsire. Un mare timid, adolescentul Doisneau nici nu isi putea imagina ca nu peste multa vreme numele sau va fi pe lista restransa a colaboratorilor celor mai prestigioase publicatii franceze si nu numai. Cel care fusese concediat de la uzinele Renault, unde realiza fotografii publicitare, incepe putin inainte de al Doilea Razboi Mondial sa prinda pe pelicula viata strazii, uneori putin regizata, alteori atent retusata, dar cat mai puternica, amuzanta, naturala pe cat posibil. Dupa conflagratie - in care avusese curajul de la colabora cu Rezistenta franceza, unde talentul sau de grafician si fotograf s-a dovedit mai mult decat util - il regasim colaborand cu mari agentii de stiri, realizand portofolii pentru expozitii, publicand imagini memorabile in paginile unor reviste prestigioase. Si realizeaza in 1950 imaginea sa esentiala, cliseul care ii va aduce in scurta vreme celebritatea si care i-ar asigura un loc in istoria artei fotografice chiar daca toate celelalte care ii poarta semnatura ar fi distruse - Sarutul.
Le baiser de l'hotel de ville, cum era titlul complet, e imaginea unui cuplu care se saruta pe o strada aglomerata din Paris, un simbol al iubirii postbelice care s-a raspandit repede, a fost publicat, copiat si imitat, a starnit elogii si controverse, i-a adus artistului numerosi noi admiratori dar si detractori inversunati, care considerau compozitia obscena. Doisneau avea sa recunoasca mult mai tarziu ca nu era un cliseu spontan, ci unul atent regizat, dupa ce vazuse doi indragostiti care se sarutau, absenti la tot si la toate. Celebrul fotograf i-a rugat sa repete sarutul. De aceasta data in fata obiectivului. Fotografia avea sa apara in paginile revistei Life in iunie 1950 si i-a adus celebritatea, chiar daca peste decenii Doisneau insusi, satul sa tot raspunda la intrebari legate de faimoasa compozitie, declara ca a ajuns sa o urasca.
Si nici "modelele" improvizate nu au fost cu totul uitate, si intr-un proces mult mai tarziu cand identitatea lor a fost dezvaluita, s-a aflat ca erau doi tineri actori, foarte increzatori in destinul lor si mai ales in dragostea ce ii unea. Nu s-au bucurat de succesul sperat, si s-au despartit destul de repede, asa cum se intampla adesea. Dar au ramas in istoria artei ca eroii unei fotografii celebre, ceea ce multi dintre cei care spera la sfertul de ora de faima nici macar nu pot spera. Si tinand cont ca o copie a fotografiei, cu semnatura maestrului fotograf, s-a vandut la licitatie cu peste 150 000 de euro in 2005, se poate spune ca au fost si protagonistii celui mai scump sarut din istorie.
Foto: robert-doisneau.com,
