Muzica FADO este sufletul Portugaliei, fiind cea mai veche muzica populara din lume aparuta intr-un mediu urban. Unii spun că a venit sub forma unui dans din Africa şi a fost adoptată de către cei săraci pe strazile din Lisabona. Sau poate a început pe mare ca un cantec trist al marinarilor si pescarilor apasati de dorul de casa.
Indiferent de origini temele muzicii fado au rămas constante: destin, tradare in dragoste, moarte şi disperare. Considerata o muzica trista, cele mai multe cantece fado au ca tema iubirea, existand bineinteles si alte teme. Exista si o versiune considerata mai luminoasa, un amestec de fado cu alte traditii populare. Fado, in portugheza soarta, are ca element esential saudede, un cuvant portughez care s-ar putea traduce dor sau nostalgie pentru vise nerealizate.
Fado a fost si este prezent in viata de zi cu zi din Portugalia, alinand suferintele si greutatile vietii, auzi ritmurile lui in taverne si la colturi de strada, sau in randul studentilor, fiind numit Coimbra Fado.
Un nume de marca in muzica portugheza ramane Amalia Rodrigues, aceasta inaltand acordurile de fado in intreaga lume.
Ca şi alte forme de muzica populara, cum ar fi bluesul, tangoul argentinian sau rebitika in Grecia, FADO nu poate fi explicat; el poate fi doar simtit si trait. Pentru fado acompanierea se realizeaza in mod traditional cu o chitara clasica, o chitara portugheza cu 12 coarde, uneori adaugandu-se si o chitara bas acustica. Chitara portugheza folosita pentru acompaniere ar putea fi un descendent al lautei arabe introdusa in timpul ocupatiei maure.
