Document pentru o lume noua", aparute la Editura Christiana, despre jertfa si suferintele pastorului Richard Wurmbrand.
Recenta campanie de presa pentru desemnarea prin vot public a celor mai mari romani din istorie ne-a prilejuit, printre altele, surpriza ca printre primii zece alesi sa se numere, alaturi de Ion Antonescu, Constantin Brancusi, Carol I, Nadia Comaneci, Al.I. Cuza, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, si pastorul protestant de origine evreiasca Richard Wurmbrand (1909-2001), fost detinut politic (1948-1956; 1959-1964) si adversar radical al lui Karl Marx si al comunismului (una dintre cartile sale de capatai a fost, de pilda, "Karl Marx si Satan" publicata in romaneste de Editura Stephanus, Bucuresti, 1994). A primit voturi din trei tariSurpriza a fost dubla: pe de o parte, pentru ca pastorul Wurmbrand este astazi ignorat de opinia publica din Romania, iar pe de alta parte, pentru ca pastorul nu este propriu-zis roman nici prin nationalitate, nici prin confesiune. Votarea sa a surprins multa lume, uitand insa ca pastorul are admiratori care l-au votat in cel putin trei tari: Romania, unde a trait pana in 1965 si in care a revenit dupa 1990; Statele Unite, unde a trait cu familia intre 1966 si 1990; Norvegia, pe unde a trecut aproape un an, in 1965-1966. Intoarcerea la Iisus HristosCum Wurmbrand este un om despre care opinia publica nu stie mare lucru, ne-am gandit sa va prezentam cateva marturii ale fostului detinut politic de origine macedo-romana Ioan Ianolide, cel mai apropiat frate din temnita al lui Valeriu Gafencu, "Sfantul inchisorilor". Fragmentele inedite care urmeaza sunt preluate cu ingaduinta Editurii Christiana, unde recent a aparut cartea de memorii a lui Ioan Ianolide, intitulata "Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua", prefatata de parintele Calciu, si el fost detinut politic, si editata de renumitul publicist crestin Razvan Codrescu. Cartea lui Ianolide, desi recent aparuta, este deja considerata de specialisti drept cea mai zguduitoare si mai completa marturisire a sistemului concentrationar bolsevic care a existat in Romania, o adevarata "Predanie a marturisitorilor". Trebuie mentionat in cel mai autentic duh crestin ca aparitia cartii a fost posibila cu ajutorul Manastirii Diaconesti, care a pus la dispozitia editurii manuscrisele memoriilor, dar a si contribuit cu o importanta suma de bani.Intampinat de ingerii inchisorii"O alta figura cu totul aparte - de data aceasta nu prin sfintenie, ci prin tragism - intre detinutii penitenciarului-sanatoriu Targu-Ocna a fost pastorul evreu Richard Wurmbrand. Intr-o buna zi s-a anuntat la inchisoare sosirea unei dube noi. Inca de la poarta penitenciarului se auzeau tipete ca de pasare ranita, care ne infiorau si ne intrebam: ce poate fi? In fine, convoiul jalnic si-a facut aparitia: doi detinuti rupti, prapaditi, impleticindu-se, tarandu-si greu zdrentele si ciolanele, unul intins pe targa, iar altul sustinut pe umerii a doi barbati. Acesta din urma tipa ca din gura de sarpe. Era un barbat inalt, blond, cu profil frumos, semitic: evreul W. purta un costum albastru de stofa, care de sus si pana jos era murdar si infectat de puroiul ce curgea din ganglionii de la gat. Camasa alba putrezise, asemenea si hainele. Era nebarbierit si plin de mizerie pe cap. Fata si mainile erau scorojite de un amestec de tegument, puroi, sange si murdarie. Avea - cum vom afla in scurt timp - caverne in ambii plamani, abcese reci in omoplati si coaste, care si acelea puroiau. Cum facea un pas, se misca o coasta rupta ori un sold bolnav, si omul tipa infricosator." Trimis sa moara"Am deslusit printre strigate: "Iisuse, Iisuse!". Cand a intrat pe poarta tarcului nostru, B. l-a recunoscut si a zis: - Bine ai venit, trimisul Domnului! La care el a raspuns: - Iata ca ma intampina un inger al lui Dumnezeu! Laudat sa fie! - In veci! Amin! Omul acesta venea din beciurile Securitatii, unde fusese tinut doi ani izolat. Cand s-a considerat ca va muri, a fost trimis spre inmormantare "umanitara" in sanatoriul Targu-Ocna. Vazand starea grava in care se gasea, am intervenit sa se evacueze o rezerva si l-am dus acolo. La inceput s-a mutat cu el B. pentru a-l ingriji, apoi am venit eu, caci oboseala era epuizanta. W. nu credea ca va mai trai. (...) Tusea, expectora si tipa. Ochii ii erau iesiti din orbite. Se agita necontrolat din cauza durerilor. Cu mari necazuri au reusit sa-l spele pe cap, fara insa a scoate crustele, caci riscau sa faca rani. Cu carpe ude i-au sters cat de cat trupul mizerabil, apoi picioarele. Unghiile erau imense. Au trebuit taiate de medic in etape. L-au imbracat frumusel - desigur ca nu era nimic nou, dar toate erau curate si daruite cu dragoste."
