Numit atunci si mai tarziu “printul reportajelor”, F. Brunea Fox a fost in deceniile interbelice unul dintre cei mai cunoscuti, cititi si valorosi dintre cei care publicau in paginile numeroaselor ziare si reviste de atunci reportaje adesea socante, mereu vii si pline de umbre si lumini, scandalizandu-i pe cei care preferau sa ignore acea lume din spatele scenei. Era genul de reporter care avea curajul de a merge in cartierele marginase, pe strazile desfundate, sa intre in casele si in zonele de influenta ale interlopilor de atunci, in fabrici sumbre si maghernite paraginite, sa petreaca ore si chiar zile alaturi de leprosi, hoti de buzunare, cersetori, declasati, abandonati, sa intre in mizerie si intuneric pentru a le oferi apoi cititorilor o imagine sincera, poate greu de suportat, facandu-i pe unii sa pretinda ca toate aceste lucruri despre care scria Brunea-Fox nu exista.
Pentru ca o facea mereu cu talent, intr-un stil care atunci a fost original si puternic, greu si chiar imposibil de reprodus de altii (altfel decat sub forma imitatie servile), nu se temea sa provoace, sa enerveze, sa deschida rani, sa ajunga la periferia lumii in care traia si sa le arate celorlalti cum traiesc, cum supravietuiesc si cum mor cei uitati, dezmosteniti, sincer. Textele sale au rezistat in timp ca exemple de reportaj care se citeste atunci si acum la fel de fascinat, un reporter cu instinct de autor de succes, capabil sa construiasca un esafodaj epic plin de pete de culoare captivante, sa prinda in coloanele ziarului oameni adevarati, autentici, vii, sa ii faca insuportabil de veridici. Si mai avea o calitate pe care nu ar fi putut sa o dobandeasca, o insusire nativa: flerul de a descoperi exact ce era interesant in exotismul mizeriei, in saracie, in “celalalt”. Alti colegi de redactie si generatie preferau lumea artistica, politica (aducatoare de beneficii directe) sau intermediau din cand in cand, dupa sansa si pricepere, vreo afacere a vremii, adesea cu dedesubturile de rigoare. Brunea-Fox a facut altceva, si a facut-o in felul sau.
Nu doar talentat si curajos dar si nesperat de prolific, F. Brunea-Fox (pseudonimul folosit de Filip Brauner) s-a nascut in 1898 la Roman, intr-o familie evreiasca din Chisinau care avea sa se stabileasca in anii Primului Razboi Mondial la Iasi, unde viitorul jurnalist a urmat si liceul. Debuteaza repede, la doar 19 ani, in paginile revistei Arena, pentru a colabora multi ani la ziarele Dimineata (publica pentru prima oara aici in 1925) si Adevarul (din 1932), ramanand unul dintre numele adesea prezente in paginile celor doua titluri pana al suspendarea publicatiilor in 1937. Dar a publicat si in Romania libera, Viata Romaneasca, Jurnalul de dimineata, Lupta, Cuvintul liber, Reporter, Curierul Israelit, Adam, Mantuirea si lista poate continua.
F. Brunea-Fox, Reportajele mele. 1927-1938, editura Polirom, 2020
