Guido Reni (4 noiembrie 1575 - 18 august 1642), pictor italian, reprezentant al barocului. A fost elevul lui Denys Calvaert si Lodovico Carracci, iar printre elevii sai s-a numarat Simone Cantarini.
Reni s-a impus in epoca prin lucrarile religioase si mai ales datorita scenelor mitologice, foarte apreciate de colectionari. S-a nascut in Bologna si a inceput sa studieze pictura la varsta de doar noua ani, iar din 1595 a fost elevul celebrei familii Carracci, la Academia acesteia. Calatoreste in 1600 la Roma pentru a-si completa studiile, iar arta antica si cea contemporana din capitala devin idealul sau. Era un admirator devotat al lui Rafael, dar aprecia si artisti precum Caravaggio, fiind atras de naturalism.
Pentru tot restul vietii Reni va sta in Bologna sau la Roma, lucrand si locuind alternativ intr-unul din cele doua orase. Dupa moartea lui Annibale Carracci, in 1609, Reni a devenit liderul scolii clasice de pictura. Gustul sau pentru clasic este vizibil in lucrarile sale si in special in frescele religioase realizate in aceasta perioada in diverse biserici.
Capodopera sa este altarul pictat in Bologna - Masacrul Inocentilor - care se remarca prin finetea si precizia desenului, abilitatea de a controla sentimentele, gesturile si expresiile, culorile intense si armonice.
Spre sfarsitul vietii insa, Guido Reni isi va modifica radical stilul, compozitiile sale devenind mai libere, aproape monocrome, iar personajele si texturile transparente, parca lipsite de substanta, intreaga opera din acea vreme fiind marcata de melancolie.
Guido Reni a fost in esenta un artist clasic, dar si unul dintre artistii care a pus accent pe eleganta si finetea desenului. Obsedat de perfectiune, incercand mereu sa rivalizeze cu maestrii Antichitatii si mai ales cu Rafael, s-a bucurat de succes, existand insa si perioade in care lucrarile sale nu mai erau apreciate, in functie de schimbarile de gust ale vremii. In epoca era important, dar nu iubit, revenind in actualitate in secolul XVIII, pentru a fi pur si simplu desfiintat de criticii si artistii secolului XIX, mai ales datorita criticilor lui John Ruskin. Dar chiar si detractorii sai nu ii puteau nega precizia si eleganta desenului sau tusele armonioase.
