A fost numita „Coasta de Argint”, pentru ca stanca pe care se ridica mica asezare turceasca parea a fi de argint in lumina apusului. A fost teritoriu romanesc pentru o scurta perioada, dar suficient de mult pentru ca oamenii sa nu uite Balcicul si sa pastreze nostalgia acestui spatiu cu adevarat exotic.
O firma privata, EliteArt Club UNESCO, si-a propus, in urma cu doi ani, sa refaca atmosfera artistica a Balcicului interbelic: cu artistii de azi (care pot beneficia de un grant de 7, 10 sau 12 zile pe baza a doua recomandari) si cu o anumita atitudine paseista. Programul a ajuns la editia a treia, finalizata in luna iulie.
Paseism... dupa natura
Lucrarile participantilor la primele doua editii nu difera insa prea mult de tehnica si viziunea artistilor interbelici. Artistii care au trecut pe la Balcic, incepand din 2004, se rezuma la a realiza reproduceri dupa natura Balcicului, lucruri care se tot fac de aproape un secol.
O dovada este expozitia permanenta a Muzeului de Arta din Constanta, care alatura lucrarile Muzeului Balcic, infiintat in 1934, al carui patrimoniu a ajuns la Constanta in 1940, cat si lucrarile realizate in timpul celor doua editii, din 2004 si 2005.
Pare ca timpul nu a curs deloc intre interbelicii Gheorghe Petrascu, Iosif Iser, Nicolae Darascu si artistii anilor 2000 care au trecut pe la Balcic, printre care Gabriela Draghici, Marilena Murariu, Marcel Chitac, Mihai Sarbulescu.
„Am observat in lucrarile pictorilor de la editiile precedente ca se reitereaza acelasi tip de imagine ca in anii ‘30”, a spus unul dintre participantii editiei a treia, Felix Lupu.
„Acum ar trebui sa iti iei cateva repere ale acestui loc si sa ai libertatea sa faci ce simti si, mai ales, sa aiba legatura cu ceea ce faci in mod obisnuit”, a explicat artistul.
Pe urmele unei legende
Lupu spune ca a venit la Balcic „pe urma unei legende: Balcicul istoric, Balcicul pictat de mari pictori interbelici”. Surpriza sa a fost sa descopere un loc „cosmetizat”.
„Imaginea aceasta mi se parea artificiala, dar aici am descoperit ca, de fapt, era imaginea autentica a Balcicului”, a spus Lupu. „In fotografiile Reginei Maria, vegetatia era mai salbatica si mai putin aranjata, cum e acum. Ceea ce m-a atras a fost tocmai artificialul de azi”, a adaugat artistul.
Ideal ar fi ca pictorii de azi sa se inspire din artificialul locului si sa-l personalizeze. „Astazi nu mai suntem plain-air-isti, nu mai iesim in natura, sa lucram la fata locului copacii si frunzele.
Reconstituim totul in atelier. Un artist poate folosi acum fotografia, nu mai are de ce sa stea in plin soare, sa astepte sa se modifice lumina, sa te bata soarele in cap. Cred ca artificialitatea aparenta a acestui loc corespunde in mod natural artificialitatii noastre, in care am crescut si in care ne-am educat”, a conchis Lupu.
Lucrarile realizate in timpul grantului din aceasta vara, de artisti din Romania, dar si din Rusia, Republica Moldova sau SUA vor fi expuse in toamna la Centrul Militar National din Bucuresti.
Dupa inima Reginei
Dupa Razboiul Balcanic din 1913, Balcicul este incorporat teritoriului Romaniei. Regina Maria este vrajita de acest spatiu si decide sa construiasca aici o gradina botanica, o capela, un mic castel si alte cateva constructii in stil turcesc.
Gradina botanica masoara 35 de hectare, iar arhitectura ei aminteste de faimosul labirint cretan. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Balcicul redevine al Bulgariei, asa cum fusese initial. In perioada interbelica insa, Balcicul devenise o tinta pentru cei mai multi dintre artistii romanii.
Iulie 2009
