Afrim a afirmat ca exista un inainte si dupa intilnirea cu Schilling Ambii regizori au declarat ca, in urma acestei intilniri, modul lor de a conceptualiza teatrul s-a schimbat. In ultima seara a evenimentului au fost programate doua spectacole de succes ale lui Radu Afrim: joi.megaJoy, de la Teatrul Odeon, si Alge. Bernardas House Remix, montare a Teatrului Andrei Muresanu din Sfintu Gheorghe. Spectatorii s-au inghesuit si de aceasta data, desi Alge a inceput cu putin inainte de miezul noptii. Referindu-se la spectacolele lui Afrim, Schilling a declarat: Nu cunosteam textul de la joi.megaJoy, desi ar fi trebuit, pentru ca e vorba de un text unguresc, dar am putut aprecia lucratura spectacolului si faptul ca actorii erau absolut senzationali. Toate doamnele in virsta de la Teatrul Odeon pot da oricind clasa actorilor tineri. Sint pline de viata, de vigoare, iar talentul lor se vede cu ochiul liber. Cit despre remixarea facuta de Radu Afrim piesei lui Lorca, Casa Bernardei Alba, Schilling a marturisit ca el insusi a fost obsedat de aceasta drama: Daca Radu Afrim a folosit textul mai mult ca pretext, eu trebuie sa recunosc ca prima mea grija a fost tocmai aceea de a nu stirbi cu nimic textul lui Federico Garcia Lorca. Spectacolul lui Radu este flamboaiant, impresionant, plin de culoare si de miscare, dar are mai degraba o aroma de Lorca, mi s-a parut ca a schimbat chiar atmosfera din textul original, tragindu-l mai mult spre comedie. In plus, la Radu exista personajul Pepe Romano, care in text nu apare in carne si oase, desi este omniprezent in discutiile si in mintea femeilor din casa Bernardei Alba. Am folosit si eu muzica in spectacol, am avut o orchestra care a cintat live. M-a impresionat montarea lui Radu si, recunosc, m-a pus serios pe ginduri. E o recitire inedita a unui text clasic si ma gindesc ca poate ar trebui sa ma apropii si eu cu mai mult curaj de textele mari. Cu respect, dar si cu mult curaj, asa cum o face Radu. Schilling a fost de parere ca initiatorii intilnirii TAMper2 au fost foarte inspirati, invitind doi regizori cu estetici teatrale extrem de diferite. Regizorul ungar a invocat in acest sens traditiile care sint definitorii pentru cele doua tari, teatrul ungar fiind unul de idei, in care simplitatea primeaza, in timp ce acela romanesc este unul estetizant, care imbraca ideea in fel de fel de forme si culori, importanta nefiind ea in sine, ci mai degraba modul sau de prezentare.
La rindul lui, Radu Afrim a marturisit: In modul meu de gindire, ca regizor, exista un inainte si un dupa intilnirea cu Arpad Schilling. Afrim a fost impresionat si de actorii ungari: Daca un regizor are in mina astfel de actori, nu mai are nevoie de nimic altceva. Schilling a fost in plus un om incredibil de sincer, a precizat Afrim, care a spus despre munca lui adevaruri pe care putini regizori, inclusiv eu, au puterea sa le spuna. Inainte sa vad Pescarusul montat de el, aceasta piesa pe mine nu ma mai interesa, credeam ca nu imi mai poate spune nimic, dar acum mi-am schimbat complet parerea.
Cei doi regizori au participat la discutii cu publicul si la doua colocvii moderate de criticii de teatru Mihaela Michailov, Iulia Popovici si Marian Popescu, prilej cu care regizorii au raspuns tuturor intrebarilor publicului si au dezvaluit si cite ceva din problemele muncii lor. Creator de trupa indepen-denta, Cercul de creta, Schilling a declarat ca, in lupta sa cu sistemul teatrului de stat, a fost deseori invins de birocratie si de tirania directorilor unor astfel de institutii, ajungind de multe ori la punctul de a se lasa complet de teatru. El a reusit sa aiba insa o trupa a sa, cu actorii pe care si i-a dorit, impreuna cu care lucreaza din 1995. Pe de alta parte, Radu Afrim lucreaza in teatre de stat, cu trupe total diferite, neavind intotdeauna la dispozitie actorii pe care si i-ar dori.
La granita cu performance-ul Ca o concluzie la prima intilnire TAMper2, criticul Mihaela Michailov a spus ca, pe linga beneficiarii directi, spectatorii romani si maghiari din Sfintu Gheorghe, confruntarea are doi cistigatori - pe cei doi regizori: A fost pentru fiecare in parte o posibilitate de a-si regindi parcursul teatral in functie de provocarile si de demersul celuilalt. Vorbind despre Arpad Schilling, Mihaela Michailov a remarcat ca acesta propune o lectura vitala a textelor clasice, reusind sa detoneze conventia teatrala in asa fel incit ai permanent senzatia ca asisti la un performance.
Mai multe despre istoria Teatrului experimental La MaMa, pe www.cotidianul.ro/select
