Deviza regala: “FÖR SVERIGE - I TIDEN!”
“PENTRU SUEDIA, IN RITMUL TIMPULUI!”
(Vechiul blazon)
(Noua stema)
Organizarea politica: Suedia este o monarhie constituţionala. Parlamentul este unicameral. Primul ministru si parlamentul (Riksdag), care are 349 de membri, care sunt alesi pentru perioade de patru ani prin vot direct si reprezentare proporţionala. Incepand din anul 1980, cand se modifica legea succesiunii, coroana se transmite in ordinea primogeniturii, indiferent de sex. Pana atunci, conform vechilor reguli, valabile incepand din anul 1810, coroana se transmitea numai descendetilor de sex masculin. In lipsa unui mostenitor suveranul este ales de catre Parlament.
Istoria Suediei incepe odata cu perioada vikinga, pe cand poporul suonilor reprezenta nucleul regatului de astazi. In secolele IX si X, cultura vikinga a inflorit in Suedia. Comertul, atacurile si colonizarea se faceau in aceasta perioada catre est, spre Statele Baltice, Rusia si Marea Neagra.
Pana in anul 1397 la conducerea Suediei s-au succedat mai multe dinastii: Stenkil, Sverker, Folkung, urmand ca dupa o perioada de anarhie, tronul sa fie preluat de catre regele Erik (mort in anul 1160), misionar evanghelist si patron al Suediei.
În 1397, cele 3 tari scandinave: Norvegia, Danemarca si Suedia au fost unite sub un singur rege. Aceasta a fost o uniune personala, nu una politica, si in secolul XV Suedia a rezistat incercarilor de conducere centralizata ale regelui danez, chiar si prin rebeliune armata. Coroana suedeza s-a despartit in 1521 de aceasta uniune personala, cand, viitorul rege Gustav I al Suediei, a devenit regent (1523). Acesta reface unitatea regatului, introduce Reforma luterana, instaureaza monarhia ereditara si instaleaza dinastia familiei Vasa, care domneste in linie directa pana la regina Christina (1689) si indirect pana la regele Karl XIII (1818).
Secolul XVII a fost martorul ridicarii Suediei ca una dintre marile puteri ale Europei prin participarea la Razboiul de 30 de ani. Lui Gustav II Adolf (1594-1632), poreclit si „Leul Nordului”, ii revine meritul de a fi obtinut victoria in urma acestui razboi.
La sfarsitul secolului XVIII tronul Suediei este preluat de Gustav III – un descendent departat al lui Gustav Vasa. Pasionat de arte si, in special, de muzica, acesta este asasinat in timpul unui bal mascat. Ii urmeaza la tron fiul sau, Gustav IV Adolf, care devine rege la numai 14 ani. Acesta este atras de razboaiele napoleoniene si lupta in Franta de partea englezilor. In urma Tratatului de la Tilsit, insa, Rusia preia haturile Europei de Nord si, in cele din urma, in 1809, rupe Finlanda din estul Suediei si o declara Mare Ducat rusesc. Acest esec i-a fost atribuit lui Gustav Adolf, fapt pentu care el a fost retronat, iar descendenta sa indepartata de la succesiune in favoarea unchiului sau - Karl XIII (1748-1818). Acesta preia tronul la o varsta inaintata, fara a avea mostenitori, fapt pentu care recurge la adoptia printului Christian de Augustenburg. Din nefericire pentu familia Vasa, printul se stinge din viata in mod subit, in 1810, iar succesiunea la tronul Suediei devine o problema.
Initiativa tanarului locotenent Otto Morner de a-l intalni la Paris pe maresalul Bernadotte salveaza situatia. Jean Baptiste Bernadotte, nascut la Pau in anul 1964, dintr-un tata jurist si o mama provenind dintr-o familie de tarani instariti, se angajeaza in armata de la o varsta frageda si are o evolutie spectaculoasa pe scara sociala, ascensiune ce s-a datorat in mare masura casatoriei sale cu fosta logodnica a lui Napoleon – Desiree Clary. Dupa cucerirea Lubeck-ului, in 1806, maresalul a dat dovada de o clementa remarcabila, eliberand 1600 de prizonieri suedezi, fapt apreciat de Gustav Morner – unchiul locotenentului Otto Morner. Pe acest fond vine propunerea de a deveni rege al Suediei, intr-un moment cand tara se confrunta cu probleme ce pareau de nerezolvat: Suedia pierduse Finlanda, era amenintata de a fi cucerita de Napoleon si lipsita de succesori la tron. Desi batranul rege Karl XIII se opune initial acestei candidaturi, argumentand ca ar fi ridicol ca mostenitorul Coroanei sa fie un caporal francez, in cele din urma, tinand cont de situatia grava a tarii sale, il accepta ca succesor. La 5 noiembrie 1810 are loc ceremonia de adoptie si Jean Baptiste devine fiul si mostenitorul lui Karl XIII.
La 5 februarie 1818, dupa moartea lui Karl XIII, Jean Baptiste Bernadotte devine rege al Suediei sub numele de Karl XIV Johan. Cel care fusese poreclit in armata „sergent Picior Frumos”, datorita prestatiei sale deosebite, sufera catre sfarsitul vietii, de o ingrosare a arterelor si o cangrena a piciorului drept. Fapt pentru care trebuie sa i se ia sange. In timpul acestei operatiuni, medicul observa ca regele are tatuat pe brat o boneta frigiana (emblema revolutionarilor francezi) cu deviza: „Moarte regilor!”
Karl Johan moare in 1844 si este urmat la domnie de catre fiul sau, Oskar I, care, atins de o maladie mentala, abandoneaza tronul in anul 1857 in favoarea primului sau fiu Karl, devenit Karl XV, care-i succede in anul 1859. In anul 1872 Karl XV moare fara mostenitori de sex barbatesc, lasand tronul fratelui sau mai mic, Oskar.
Oskar II se naste la 21 ianuarie 1829 la Stockholm. Este cel de-al doilea fiu al lui Oskar I si nepotul lui Bernadotte. Avand un spirit curios, care se manifesta inca din copilarie, Oskar va petrece foarte mult timp in singuratatea cabinetului sau de lucru si va intreprinde numeroase calatorii. Inainte de a deveni rege al Suediei, printul urmeaza o cariera in marina.
Este ultimul suveran suedez care a fost incoronat, in acelasi timp, rege al Suediei si rege al Norvegiei. Fiind un bun diplomat, regele reuseste sa negocieze pe cale amiabila separarea Norvegiei de tara sa. Uniunea a fost dizolvată în mod paşnic în 1905. De atunci, Suedia nu a mai participat niciodata la nici un conflict militar sau politic[1].
Impreuna cu Sofia de Nassau Weilburg, care-i devine sotie in anul 1857, are patru copii: Gustaf (mostenitorul tronului), Oskar, Karl si Eugene – Napoleon.
Gustaf V se naste la 16 iunie 1858 in castelul de la Drottningholm si este tinut deasupra cristelnitei de catre strabunica lui, regina Desideria. Urmeaza cariera militara, ajungand la gradul de general. Este pasionat de vanatoare si de tenis - sport la care castiga numeroase cupe de-a lungul vietii.
In anul 1907 urca pe tronul Suediei si este primul rege al dinastiei care nu a fost incoronat, pentru a nu incarca inutil bugetul statului. Ca si tatal sau, Gustaf este un rege rezervat si serios, cu un puternic simt diplomatic. In timpul domniei sale, Suedia atinge o dezvoltare economica fara precedent si un progres material impresionabil. Pe plan international, regele reuseste sa mentina Suedia inafara conflictelor, evitand cu tact si diplomatie implicarea in cele doua razboaie mondiale.
Se casatoreste la 20 septembrie 1881 cu printesa Victoria de Baden, care descinde pe linie femeiasca din vechea dinastie suedeza a lui Gustav IV Adolf, detronat in 1809. Impreuna cu aceasta are trei copii: Gustaf Adolf, Wilhelm[2] si Erik.
Gustaf VI Adolf se naste in 1882 la Stockholm si preia tronul de la tatal sau la 29 octombrie 1950, la saizeci si unu de ani, dupa ce fusese print mostenitor vreme de 43 de ani. Asemenea acestuia, refuza sa fie incoronat, pentru a scuti natiunea suedeza de o cheltuiala grea si inutila.
Este pasionat de arheologie si intreprinde cateva campanii de sapaturi in Grecia, Italia si China. De asemenea, printre pasiunile lui, se numara si horticultura, mergand pana-ntr-acolo incat sa realizeze butasi ciudati si grefe neasteptate de orhidee si camelii.
Gustaf VI Adolf dispune de o personalitate puternica si este inzestrat cu numeroase calitati: este entuziast si curios, erudit (biblioteca sa numara peste 8000 de volume) pasionat de sport si, in acelasi timp, preocupat de soarta tarii sale. Regele reuseste sa impiedice planurile social-democratilor de a instaura republica si devine foarte popular in randul suedezilor.
In 1973 este internat in spital si afla ca sufera de ulcer stomacal si ca unul dintre rinichi ii este grav afectat. Pe langa mesajele de simpatie si florile primite in semn de gratitudine, regele este placut impresionat sa constate ca exista mai multe persoane care sunt dispuse sa ii ofere un rinichi pentru transplant. Din nefericire, se stinge din viata la 15 septembrie, fiind regretat si plans de toata populatia Suediei.
Gustaf VI Adolf a fost casatorit de doua ori: cu Margaret de Connaught, printesa de Marea Britanie si Irlanda, in anul 1905 si cu lady Louise Mountbatten, in anul 1923, la trei ani dupa decesul primei sotii.
Descendentii sai provin din prima casatorie: Gustaf Adolf, Sigvard, Ingrid, Bertil si Carl Johan.
Gustaf Adolf , print de Suedia si duce de Vasterbotten, nascut la 22 aprilie 1906 este succesorul lui Gustaf VI Adolf si mostenitorul tronului Suediei. Astfel ca el se pregateste din timp pentru a ocupa tronul lui Bernadotte, urmand o cariera militara si asistandandu-si tatal in indeplinirea atributiilor de rege. A dus o viata linistita, la castelul familiei regale din Haga, alaturi de sotia sa, Sibylla de Saxa Coburg Gotha si de cei patru copii ai lor: Margaretha, Brigitta, Desiree, Chistina si Carl Gustaf Folke Hubertus.
La zece luni dupa nasterea fiului sau, printul participa la o vanatoare in Olanda, la invitatia lui Bernhard al Tarilor de Jos. La 26 ianuarie 1947, la intoarcearea acasa, avionul in care se afla mostenitorul Suediei se prabuseste in flacari in apropiere de Kastrup. Astfel ca tronul ii revine lui Carl Gustaf, singurul mostenitor de sex masculin al printului Gustaf Adolf.
Carl XVI Gustaf, duce de Jamtland, devine conducatorul Suediei la 15 septembrie 1973, la varsta de 27 de ani si este succesorul bunicului sau, regele Gustav VI Adolf.
Carl Gustaf s-a nascut la 30 aprilie 1946, nasterea sa fiind considerata o binecuvantare pentru dinastie, deoarece cuplul princiar avusese numai fete inainte si nici un mostenitor de sex masculin. Printul Gustaf Adolf nu se bucura prea mult de acest dar al soartei, gasindu-si sfarsitul intr-un tragic accident de avion. Astfel ca viitorul mostenitor al coroanei este crescut de mama sa, care, dezamagita in speranta ei de a domni intr-o buna zi in Suedia, isi indreapta asupra lui intreaga ambitie. Rasfatat si cocolosit de mama si surori, Carl este in centrul atentiei tuturor. La trei ani imbraca uniforma de ofiter in regimentul regal de garda calare si crucea ordinului Serafinilor si isi insoteste bunicul la toate manifestarile oficiale.
Printesa Sibylla refuza sa il inscrie la o gradinita normala, astfel ca printul isi incepe educatia la palat, alaturi de cativa colegi, atent selectionati, care nu aveau voie sa i se adreseze cu „tu” sau cu numele de botez. Desi timid si dislexic, Carl beneficiaza de un tratament preferential si este tratat cu respect in toate institutiile scoalare prin care trece.
In septembrie 1968 devine ofiter de marina, apoi studiaza finantele publice si stiintele politice la universitatea din Uppsala, urmand stagii de practica in Franta, Anglia si New York. Imaginea printului este insa una extrem de proasta: este considerat sters, cu un intelect limitat si este recunoscut ca fiind amator al vietii de noapte si al masinilor de lux. Porecla de „Alteta Sa Casanova” reprezinta votul de neincredere pe care majoritatea populatiei i-l acorda. Se merge pana intr-acolo incat Parlamentul convoaca o comisie in vederea modificarii Constitutiei, care sa duca in final la abolirea monarhiei.
Cu toate acestea, Carl Gustaf devine rege la 15 septembrie 1973, iar a doua zi dupa inscaunare prezideaza primul consiliu de ministri, asistat de unchiul sau, Bertil. In anul 1974 Parlamentul voteaza o noua Constitutie prin care regele este privat de prerogativele sale, avand numai o functie simbolica.
Cu timpul, insa, regele Carl XVI Gustaf da dovada de responsabilitate si seriozitate, prezidand ramura suedeza a Fondului mondial al naturii si avand o viata de familie simpla si linistita.
La 19 iunie 1976 se casatoreste cu frumoasa Silvia Sommerlath, fiica unui om de afaceri german. Reginei ii este atribuita, in mare parte, schimbarea radicala de imagine a lui Carl, considerat pana atunci un seducator superficial.
Inteligenta, zambitoare si ambitioasa, regina isi impune la curte propriul stil, simplu si destins, reusind sa intineareasca monarhia. Nasterea celor 3 copii (Victoria Ingrid Alice Desiree, Carl Philip Edmund Bertil si Madeleine Therese Amelie Josephine – in imagine alaturi de cuplu regal, de la stanga la dreapta) intregeste aceasta imagine si acorda un plus de incredere in fata populatiei, care, in ciuda intentiei social-democratilor de a aboli monarhia, inclina, mai degraba, spre pastrarea acesteia.
Victoria se naste la 14 iulie 1977 la Stockholm si este mostenitoarea tronului Suediei, conform noii legi de succesiune dinastica, promulgata la 1 ianuarie 1980. Conform acestei modificari, care acorda drept de succesiune femeilor, Victoria este, la momentul actual, singura femeie din lume care accede la conducerea unui regat.
Isi incepe educatia urmand cursurile unei scoli elementare de stat. Dupa ce obtine diploma de bacalaureat, in 1996 (liceul din Stockholm), pleaca in Franta pentru a invata limba acestei tari. Urmeaza cursurile Universitatii Catolice a Vestului, de la Angers, pentru ca mai apoi sa plece in Statele Unite, unde, timp de doi ani, studiaza stiintele politice si istoria la Universitatea din Yale. Revenita in tara, printesa isi continua studiile la Universitatea Uppsala. Studiile teoretice sunt dublate de diferite stagii, pe care Victoria le efectueaza la Guvernul propriei tari si la institutiile UE, pentru a se initia in tainele vietii politice.
In anul 1997 printesa atrage atentia publica, admitand ca are probleme de sanatate. Victoria paraseste Suedia in 1998, retragandu-se in Statele Unite cu scopul de a se vindeca de anorexie - boala de care sufera si de a scapa de curiozitatea fotografilor. Un an mai tarziu revine in tara si declara: „Ma simt foarte bine, insa toata lumea a trecut printr-o perioada cu adevarat dificila”.
In septembrie 2006 Victoria se inscrie la un program diplomatic, desfasurat in cadrul Ministerului Afacerilor Straine. Programul dureaza un an si include efectuarea de studii si cercetari academice, seminarii si lucrari practice in grup.
Printesa este foarte populara in randul suedezilor, gratie spontaneitatii si spiritului ei activ. Se spune ca nu va trebui sa astepte moartea regelui, fiind pregatita pentru a prelua tronul tarii. Cu atat mai mult cu cat Carl Gustaf si-a anuntat intentia de a abdica in favoarea fiicei sale, rupand traditia predecesorilor sai, care au domnit pana la varste matusalemice.
In ceea ce priveste viata privata printesa refuza sa dea declaratii, desi acest aspect a facut obiectul speculatiilor in presa suedeza. Incepand din anul 2002 i-a fost atribuita o relatie sentimentala cu Daniel Westling, proprietarul unei sali de gimnastica si antrenorul personal al Victoriei. Trei ani mai tarziu, ziarul Expressen anunta ca cei doi intentioneaza sa se casatoreasca in vara anului 2006, insa nu a existat nici un anunt oficial in acest sens.
[1] Suedia a ramas o tara neutra in timpul celor două razboaie mondiale. A continuat sa stea nealiniata in timpul Razboiului Rece si nu este nici astazi membra a vreunei aliante militare (desi a participat la antrenamentele NATO).
[2] Printul Wilhelm se casatoreste la 24 de ani cu printesa Maria de Rusia, in varsta de 18 ani. Dupa 6 ani de casnicie nefericita, cei doi divorteaza in 1814. Printesa se retrage la Paris unde creeaza o intreprindere de broderii – casa Kitmir, care lucreaza pentru croitorii de lux, printre care si Casa Chanel. Fratele Mariei, printul Dimitri – instigatorul uciderii lui Rasputin – devine amantul lui Coco Chanel. Printesa mai trece printr-un divort (dupa casnicia cu Sergiu Putiatin) si devine fotograf renumit in New York, apoi pictor sarac la Buenos Aires, pentru ca, in final, sa revina in Europa, la fiul ei Lennart, pe care il abandonase cu 11 ani in urma.
