Deviza regala: “GUDS HJÆLP, FOLKETS KÆRLIGHED, DANMARKS STYRKE”"AJUTOR DE LA DUMNEZEU, IUBIREA POPORULUI, PUTEREA DANEMARCEI"
(Vechiul blazon)
(Noua stema)
Organizarea politica. Danemarca este cea mai veche monarhie din Europa[1]. În 1849 a devenit o monarhie constituţională odată cu adoptarea unei noi constituţii. Monarhul este şeful formal al statului, un rol mai mult ceremonial, deoarece puterea executivă, exercitată de monarh, este exercitată prin cabinetul de miniştri, primul ministru fiind primul între egali (primus inter pares). Puterea legislativă este deţinută atât de monarh cât şi de Parlamentul danez, cunoscut sub numele de Folketing, care este constituit din (nu mai mult de) 179 de membri. Puterea judecătorească este deţinută de Curtea daneză.
În Danemarca este practicat votul universal şi în toate chestiunile, legea daneză consideră femeile egale bărbaţilor.
Pedeapsa cu moartea a fost abolită în Danemarca în 1930. A fost reintrodusă pentru scurt timp după al doilea război mondial, la presiunea publică. 46 de oameni au fost executaţi pentru crime de război, după care pedeapsa cu moartea nu a mai fost aplicată ani întregi. În cele din urmă în 1978 a fost din nou abolită. Este ilegală prin lege extrădarea unei persoane într-o ţară unde ar fi sub riscul pedepsei cu moartea.
Regatul Danemarcei. Până în secolul al X-lea danezii au fost cunoscuţi sub numele de vikingi, colonizând, atacând şi având relaţii comerciale cu toate regiunile Europei, alături de norvegieni şi suedezi. Exploratori vikingi au descoperit Islanda din greşeală, în drum spre Insulele Faroe.
La jumatatea sec al X-lea Gorm cel Batran si fiul sau Harald I cu Dintele Albastru fondeaza dinastia regala a Danemarcei, care numara pana-n prezent 54 de nume.
Cele mai vechi case regale daneze au fost:
Casa de Valdemar, care se stinge in anul 1448, odata cu moartea regelui Christoffer III;
Casa de Oldenborg, care se stinge si ea odata cu moartea lui Frederik VII, ramas fara mostenitori. Coroana trece la o ramura colaterala, descinsa din Christian III, in persoana lui Christian IX (1818-1906), alegere aprobata de Conferinta Internationala de la Londra din 1852.
Aliantele matrimoniale din ultima perioada au facut ca familiei Holstein sa i se adauge alte nume, astfel ca prezenta casa regala a Danemarcei poarta denumirea oficiala de Casa Schleswig Holstein Sonderborg Glucksborg.
Christian IX, nascut pe 8 aprilie 1818 in castelul Gottop din Schlewig, va deveni rege la 15 noiembrie 1863. Perioada de inceput a domniei sale este marcata de un eveniment istoric nefericit: in urma bataliei de la Dybbool Danemarca pierde ducatul de Schleswig – Holstein – Lanenburg in favoarea Prusiei. Razboiul ducatelor (1864) il lasa pe rege fara doua cincimi din regat si 20 % din populatia sa.
Cu toate acestea in timpul lungii domnii a lui Christian IX (40 de ani), Danemarca cunoaste un avant economic fara precedent: se dezvolta agricultura, industria, pescuitul, se modernizeaza santierele, iar terenurile mlastinoase sunt asanate, ca o compensatie pentru pamanturile pierdute in urma razboiului din 1864. El reuseste, de asemenea, sa aduca schimbari benefice in sistemul politic al tarii. Danemarca va avea, incepand din anul 1866 (cand are loc reforma Constitutiei) un sistem parlamentar bazat pe doua camere[2].
In anul 1942 se va casatori cu Louise de Hesse Cassel alaturi de care va duce o viata simpla, lipsita de excese. Se spune ca receptiile date de cei doi regi la castelul Fredensborg erau de-o modestie neobisnuita: invitatii erau gazduiti in camere rustice, pe peretii carora erau lipite cartonase indicand calitatea ocupantului. In cazul in care se ocupau toate aceste camere, membrii curtii, doamnele de onoare si sambelanii erau mutati in corturi ridicate in parc.
Cei doi au avut sase copii (Frederik, Alexandra, Vilhelm, Dagmar, Thyra si Valdemar), carora le-au oferit o educatie exemplara. Wladimir D’ Ormesson, cunoscut om de stat al vremii (ambasadorul Frantei in diverse tari), povesteste ca cei sase printi obisnuiau sa numere pana la o suta si inapoi atunci cand mergeau la opera, pentru a oferi publicului impresia ca sunt veseli si vorbareti. Tot din registrul anecdotic, acelasi Wladimir D’Ormesson povesteste ca printii erau pusi sa faca conversatie cu scaune goale, pe care erau lipite biletele, indicand calitatea imaginarului interlocutor, pentru a-si exersa capacitatile de comunicare.
Toti cei sase copii ai regelui Christian IX fac casatorii stralucite, inrudind Danemarca cu cele mai importante familii domnitoare. Acest fapt i-a adus regelui porecla de „socru al Europei” (Alexandra se casatoreste cu printul de Wales, fiul reginei Victoria a Angliei; Vilhelm[3], viitorul rege al Greciei, se casatoreste cu nepoata tarului Nicolae I al Rusiei – Olga Constantinova; Dagmar, casatorita initial cu tareviciul Nicolae, se recasatoreste cu fratele mai mic al acestuia, dupa ce tareviciul moare de tuberculoza; Thyra se casatoreste cu Ernst August II de Hanovra; iar Valdemar se casatoreste cu Marie d’Orleans, fiica ducelui de Chartres – Robert d’Orleans).
Frederik VIII urca pe tron in anul 1906, la varsta de 63 de ani si, desi are o domnie scurta (sase ani), acesta nu este lipsita de evenimente. In anul 1908 ministrul justitiei Alberti este acuzat de frauda, scandalul provocand demisia cabinetului Christiansen si adoptarea unei noi Constitutii.
In anul 1869 regele Frederik se casatoreste cu Louise de Suedia, unica fiica a regelui Carl XV al Suediei si Norvegiei. Aceasta era supranumita „Lebada” datorita gatului sau lung si a atitudinii sobre. Ii va darui regelui opt copii: Christian, Carl, Louise, Harald, Ingeborg, Thyra, Gustav si Dagmar.
In anul 1912 regele sufera un atac de apoplexie, dupa care pleaca in sudul Frantei. La intorcere debarca la Hamburg impreuna cu sotia sa si moare in imprejurari bizare la 14 mai 1912. Se spune ca ar fi suferit un atac de embolie in timpul unei plimbari de unul singur, atac in urma caruia a fost transportat la un spital maritim din oras. Din cauza faptului ca nu avea asupra lui nici un act de identitate, familia si anturajul il descopera abia mai tarziu.
Christian X, nascut la 26 septembrie 1870 in castelul Charlottenlung, devine rege la varsta de 41 de ani. Izbucnirea primului razboi mondial la numai doi ani de la incoronarea sa prevesteste o domnie dificila pentru Christian.
Desi intentia sa a fost aceea de a tine regatul la adapost de razboi, regele este obligat de catre Germania sa mineze stramtorile pentru a impiedica invazia engleza in Marea Britanie. La 15 iunie 1915, in plin razboi mondial, are loc o modificare constitutionala importanta pentru Danemarca: se instituie reprezentarea proportionala si se acorda drept de vor tututror femeilor, indiferent de statutul acestora.
În urma înfrangerii Germaniei, Danemarcei i s-a oferit de către puterile de la Versailles returnarea provinciilor Schleswig-Holstein. Temându-de de atitudinea revanşardă germană, Danemarca a refuzat Holstein şi a insistat asupra organizării unui plebiscit în ceea ce priveşte returnarea provinciei Schleswig. În 1920, în urma plebiscitului, Schleswigul de nord a reintrat în componenţa Danemarcei.
În ciuda continuei neutralităţi, Danemarca a fost invadată de Germania (Operaţiunea Weserübung), pe data de 9 aprilie 1940. Deşi i s-a acordat iniţial autonomie (până în 1943 din cauza unei foarte active mişcări de rezistenţă), Danemarca a rămas ocupată militar de-a lungul întregului război. Danezii au avut o puternică simpatie pentru cauza aliată; 1900 de ofiţeri de poliţie danezi au fost arestaţi de către Gestapo şi trimişi, sub pază, pentru a fi deţinuţi la Buchenwald.
Atitudinea regelui in fata acestei situatii a fost una demna si sfidatoare: continua sa-si faca plimbarile calare prin Copenhaga fara nicio escorta, isi manifesta ostilitatea fata de Reich prin gesturi simbolice in scris sau in cadrul intalnirilor pe viu cu acesta. La una dintre telegramele trimise de Hitler cu ocazia aniversarii sale regele da un raspuns scurt „Multumesc mult” si se semneaza „Ch REX”. Atunci cand Hitler ii propune sa unifice cele doua natiuni sub acelasi domnitor, Christian ii raspunde dezinvolt „Eu sunt prea batran pentru a lua atatia oameni sub coroana mea. Ar trebui sa vorbiti cu fiul meu”[4].
Acest conflict mocnit izbucneste in cele din urma, astfel ca, la 29 august 1943, in Danemarca este decretata starea de asediu, guvernul demisioneaza, iar regele este exilat in castelul de la Sorgenfri. Aceasta stare dureaza pana la 5 mai 1945, cand, dupa intrarea trupelor britanice in tara, Parlamentul este redeschis.
Desi a avut o domnie grea, traversata de doua razboaie mondiale, Christian X a dat dovada de curaj si a adoptat o atitudine demna in fata unuia dintre cei mai temuti oameni de stat ai vremii: Hitler.
In urma casatoriei sale cu Alexandrine de Mecklemburg – Schwerin, fiica marii ducese Anastasia a Rusiei, au rezultat doi urmasi: Frederik si Knud.
Frederik IX, nascut la 11 martie 1899 in castelul de la Sorgenfri, printul urmeaza Scoala Navala si reuseste ulterior sa obtina comanda unei flote daneze. Pe langa pasiunea sa pentru mare, Frederik este pasionat si de muzica: conduce Orchestra Casei Regale si Orchestra Simfonica a Radioului danez.
Preia tronul la varsta de 48 de ani si se va dovedi un rege sensibil si modest. La 24 mai 1935 se casatoreste cu Ingrid de Suedia, cu care va avea trei fiice: Margrethe, Benedicte si Anne Marie – singurele mostenitoare ale lui Frederik, nascute inainte de urcarea acestuia pe tron. Pana la momentul respectiv coroana daneza se transmitea in descendenta regelui Christian X, prin ordine de primogenitura masculina. Nasterea celor trei fiice in familia regala ridica, insa, problema succesiunii. Astfel ca, in anul 1953, are loc modificarea Constitutiei, modificare prin care se instituie regimul unicameral si se schimba legea succesiunii la tron, dand acces si femeilor.
Frederik si Ingrid au dus o viata simpla, au constituit un model de fericire conjugala si au contribuit la modernizarea imaginii monarhiei daneze. In anul 1972 regele s-a stins din viata, la spitalul din Copenhaga, in urma unei pneumonii. I-a urmat la tron fiica cea mare: Margrethe, devenita Margrethe II dupa incoronare.
S-a nascut la 16 aprilie 1940, la o saptamana dupa invazia germana in Danemarca. Dupa cinci ani isi incepe scoala intr-o clasa special amenajata in palat. Dupa majorat devine regenta a regatului si isi incepe pregatirea pentru „meseria de regina”, facand studii de drept si filozofie la Universitatea din Copenhaga. Studiaza ulterior dreptul constitutional, stiintele politice si economice si limbile straine la universitati prestigioase din lume.
In primavara anului 1965 printesa participa la un dineu organizat in Londra, unde il cunoaste pe viitorul sau sot: Henri Laborde de Monpezat- un diplomat francez de mica noblete, fara avere si, peste toate acestea, catolic. Se vor casatori pe 10 iunie 1967 si vor avea o casnicie reusita. Desi nu a fost agreat in prima faza de danezi, fiind ridiculizat si comentat din cauza atitudinii sale arogante, a preferintei pentru lux si a elegantei sale excesive, printul consort reuseste sa intre in gratiile populatiei, acceptand pozitia a doua in stat.
Frederik si Joachim sunt cei doi fii ai cuplului regal. Nascuti la numai un an diferenta ei sunt educati in acelasi timp si mod pentru a deveni printi mostenitori. Pe 23 august 1988 amandoi fratii sufera un accident rutier din care scapa ca prin minune.
Frederik isi incepe educatia la o scoala primara din Copenhaga, intre anii 1992-1993 urmeaza cursurile Universitatii din Havard, dupa care se intoarce in Aarhus pentru definitivarea studiilor. Obtine masteratul in stiinte politice, devenind primul print regal danez cu o diploma universitara (regina, desi a urmat cursurile universitare, nu a obtinut si diploma de absolvire).
In anul 1995 este admis in corpul de inotatori combatanti (cea mai dura formatie militara din armata daneza), impreuna cu alti trei candidati din 300 de inscrisi. Doi ani mai tarziu este promovat capitan in rezerva al armatei de uscat si locotenent de vas in rezerva.
A fost timp de doi ani prim secretar la Ambasada regala a Danemarcei, dupa care, plictisit de viata sedentara, s-a aventurat intr-o expeditie pentru traversarea Groelandei – Sirius.
Mostenind mai mult caracterul nonconformist si independent al tatalui sau, decat pe cel diplomat al reginei, Frederik a tinut multa vreme prima pagina a ziarelor de scandal, din cauza legaturii sale amoroase cu Maria Montell o cantareata rock.
Pe 14 mai 2004 se casatoreste cu Mary Elizabeth Donaldson (vezi imaginea), nascuta in Hobart, Tasmania, in anul 1972. Au impreuna un fiu, printul Christian (nascut in anul 2005) si o fiica (nascuta in anul 2007).
[1] Regatul Danemarcei (Kongeriget Danmark) este din punct de vedere geografic cea mai mică şi cea mai sudică ţară a Europei de Nord, şi de asemenea cea mai veche.
[2] Incepand din anul 1901 parlamentarismul se va impune definitiv in Danemarca.
[3] La sugestia regelui Frederik VII Vilhelm accepta tronul Greciei, ramas vacant dupa lovitura de stat data lui Othon I. Devine regele Gheorghios dar nu va renunta niciodata la succesiunea tronului danez. Fapt pentru care printii Greciei poarta si astazi titlul de “printi de Danemarca”.
[4] Anecdote citate de A Chaffanjon. Dinastiile care au facut Europa, Danemarca, Helsta. Apud: BRICARD, Isabelle. Dinastiile domnitoare ale Europei. Bucuresti: Editura Vivaldi, 2004, p. 100
