O carte cu coperti galbene, cartonate, ilustratii amuzante, vii si atat de inspirate marca Iurie Darie, imediat recunoscuta atunci cand se gasea prin rafturile anticariatelor, in sfarsit reeditata in tot mai populara colectie Arthur retro. Au fost mai multe editii, mai ales in ultimii ani, dar fara acele desene care au devenit parte integranta din “Recreatia mare” si fara de care povestirile parca isi pierd din farmec sunt doar alternative fara forta de atractie. O colectie de intamplari din viata scolarilor din urma cu decenii bune, amuzante, ironice, didactice, putin pedante uneori, emotionante pana la sentimentalism un pic prea educativ (rar), vii, nostime, copilaresti, sincere, pe scurt o copilarie cu mult inainte de contemporaneitate. Greu de spus daca mai buna sau mai rea. In orice caz diferita. Citite astazi, povestirile au acel parfum retro. Sau vintage. Oricare ar fi termenul, probabil ca pentru noii cititori este neclar cine si ce au fost pionierii, de ce una dintre povestiri se numeste misterios “Fantomas”, de ce erau atat de populare bicicleta, fotbalul si pescuitul, cum de copiii aveau serviete (fie si de chiulangiu) sau de ce o pereche de patine reprezenta un ideal, adesea greu de atins. Sau ca un elev ar putea sa fie interesat de… greieri, fie ei si vopsiti cu acuarele. Ori de prinderea vrabiilor. O lume misterioasa, vasta si atat de indepartata incat pare desprinsa dintr-o epoca vetusta, practic imaginara fiind atat de indepartata, care nu mai este nici macar a parintilor, ci a unor iluzorii si fabulosi bunici sau strabunici necunoscuti. Si neaparat in editia cu desene de Iurie Darie, asa cum scrie si pe coperta.
Unde un lungan desirat, cu basca si pantaloni prea scurti, tine intre dinti o franzela, in mana o sticla de apa minerala, in mana in sendvis. Pe langa el o sacosa doldora de mancare, alta sticla, un festin pantagruelic si egal proletar a carui taina este deslusita intr-o povestire cu substrat moralizator. Un robot cu becuri un loc de urechi priveste confuz, cu o lacrima la coltul ochiului, in vreme ce in alta scena pare ca va exploda de ras. Alti eroi merg la pescuit incarcati de undite, au cravate de pionier, plang, rad, scriu in caiete, cocosul este martial si ofensat, bunica iubitoare, vulpea vorbeste la telefon, in vreme ce doi cartofi se pregatesc sa se barbiereasca. Aparent absurd, dar in ton cu intamplarea. In lumea din “Recreatia mare” totul este posibil, cu happy-end, copiii inteleg unde au gresit, invata si se indreapta, lucrurile se termina cu bine, intamplarile au un rost, un sens, ca intreaga viata.
Iar pentru cei mai mici dintre cititori, pana la “Recreatia mare” exista o alta carte de Mircea Santimbreanu care s-a bucurat la vremea ei de un succes apreciabil: “Mama mamutilor mahmuri”. Tot la Arthur retro.
