Recunoasterea trecutului, oricât de dureros, înseamna recuperarea demnitatii si a normalitatii. Daca privesti în urma cu demnitate înseamna ca ai stiut sa înveti lectia acelui fragment de viata sau de istorie. Psihologii si terapeutii au scris adesea despre refuzul unor pacienti de a recupera un fragment din trecutul propriu, fiind mult prea traumatic. Raportul Comisiei Tismaneanu a reprezentat pentru prima oara, dupa 17 ani, o perspectiva stiintifica, unitara, obiectiva, demna, a unui trecut dureros.
Chiar daca unii nu au puterea de a citi întreg raportul, fie si prin luarea de cunostinta numai a ultimului capitol, cel al concluziilor, si tot vor fi îmbogatiti. Dupa cum s-a vazut, unii s-au manifestat cu furie patologica. Atitudinea fata de asemenea ipochimeni de genul lui Vadim Tudor & co variaza de la greata pâna la mila. In ultima instanta, acest raport este proba de foc, hartia de turnesol: suntem sau nu in stare sa privim in urma cu detasare? Cei care se alimenteaza inca din iluziile in care au trait o viata nu vor recunoaste nicicand boala numita comunism. Si vor intra la cosul de gunoi al istoriei.
(Marius Vasileanu)
Adevarul.ro
