Aici ne ajuta Jacques Prevert care ne sugereaza ca, pentru a face portretul unei pasari, de exemplu, trebuie sa pictam mai intai colivia. Nu stiu daca pictorul René Magritte a cunoscut versurile lui Prévert sau poetul francez o fi vazut tabloul pictorului belgian, "Colivia”. Deci, ce a fost mai intai, poezia sau pictura ? Ne lamureste poetul antic Horatiu, in "Arta poetica”, ut pictura poesis... El crede ca un tablou trebuie apreciat dupa aceleasi criterii ca si un poem.Ceea ce nu inseamna ca poezia si pictura ar fi arte gemene, cum s-a crezut multa vreme. Chiar daca pe artistii impresionisti si pe scriitorii simbolisti i-a legat boema, absintul, tutunul.
Goethe a facut si el distinctia, la vremea lui : "deosebirea dintre artele plastice si acelea ale vorbirii ne-a devenit clara si ne-am dat seama cat de despartite sunt culmile lor, oricat li s-ar atinge temeliile.” Dar sa nu uitam ca suprarealistii romani au inventat un gen hibrid, pictopoezia. "Pictopoezia nu e pictura. Pictopoezia nu e poezie. Pictopoezia e pictopoezie”, spuneau ei. Poetul, ca si pictorul "moaie pana in coloarea unor lumi demult trecute”. Pictorul, la randul sau, surprinde miracolul vietii, fara a strivi "corola de minuni a lumii”. Pictorul si poetul iubesc viata si libertatea si au un orgoliu iesit din comun cand e vorba sa-si apere idealul. Iubesc absolutul dar si absintul, bautura, iar carciuma poate deveni loc de inspiratie. Precursori ai modernilor, pictorii impresionisti si poetii simbolisti au creat un nou mit, al boemei pariziene, care continua sa ne fascineze de peste un secol.
