Un roman castigator al Premiului Renaudot 2021Scriitoare prolifica (acesta este romanul cu numarul 30) si o poveste de viata pe masura celebritatii dobandite, Amelie Nothomb a reusit sa isi cucereasca de la inceput cititorii cu amestecul inteligent dozat de sinceritate, umor, confesiune, talent narativ si originalitate. Rezultatul? Cartile ei au fost traduse si premiate in mai multe tari, a primit pana acum Premiul Alain-Fournier (de doua ori), Marele Premiu Jean Giono si Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze. Dar dincolo de imaginea “de scena” a scriitorului, Amelie Nothomb (sau pe numele ei adevarat Fabienne Claire Nothomb) a avut sansa unei biografii cel putin interesante. Daca nu cu totul iesita din comun, dar cea mai buna sursa de inspiratie pentru o cariera literara de succes.
Fiica diplomatului Patrick Nothomb, a calatorit si locuit incepand din anii 60 (este nascuta in Belgia in 1966) in Japonia, China, Statele Unite, dar si in Bangladesh, Burma, Laos, caleidoscop de experiente vii, uneori inspaimantatoare, adesea rememorate cu dulce nostalgie, care i-au oferit mai mult decat ar trai multi dintre potentialii sau viitorii ei cititori in mai multe vieti. Dar dincolo de impactul cu civilizatii si culturi diverse, adesea in socant conflict cu inceputurile constiintei sale, in toate calatoriile si anii petrecuti foarte departe de tara natala, Amelie l-a avut alaturi, ca forta protectoare, model si (firesc pentru anii copilariei) zeitate tutelara chiar pe tatal ei, Patrick Nothomb.
Iar noul roman este dedicat tocmai personalitatii acestuia, o biografie ce poate fi partial fictiva – in definitiv istoria este in mare parte o structura o imaginarului si un tip de discurs – si fie dominata de nevoia reprosului si a rafuielii, fie de fascinatia pentru un model masculin ideal. Insa pornind de la o copilarie care nu anunta nimic din viata unui viitor diplomat, dar este redescoperita de fiica sa pe baza povestirilor, fanteziei si amintirilor, trecand printr-o tinerete tumultoasa si ajungand la un moment cheie, cel in care tatal isi infrunta cu adevarat moarte, fiind la un pas de un final tragic, este o naratiune ce poate fi citita ca un omagiu, ca un tribut adus unei figuri fascinante, ca o declaratie de dragoste pentru un tatal diferit de cei ai majoritatii, sau ca o inspirata structura fictionala, ce poate fi citita pur si simplu ca romanul unei prozatoare cu fler, talent si experienta.
Amelie Nothomb, Primul sange, editura Trei, 2022
