Anamaria Marinca, Cristian Mungiu, Laura Vasiliu
Sa mai amintesc cine sunt fratii Dardenne? Cineastii belgieni castigatori a doua Palme d’Or, in 1999 si 2005, pentru `Rosetta` si, respectiv, `Copilul`. Asemanarea cu aparenta simplitate, cu intensitatea minimalismului amintitilor creatori nu avea cum sa scape criticilor, mai ales celor europeni, care au coplesit cu elogii : cel putin pana la aceasta ora : filmul romanesc din competitie. `Doar daca toate celelalte productii vor atinge un nivel cu totul si cu totul ridicat, doar in acest caz ne-am putea imagina ca 4 luni, 3 saptamani si 2 zile va pleca fara un premiu, in acest an, de la Cannes. Fie si numai cel de interpretare feminina pentru extraordinara Anamaria Marinca, demna de Emilie Dequenne in Rosetta (...). Am spus-o!` Astfel isi incheie cronica Philippe Dupuy in `Nice Matin`. Cand am luat in mana `LibAration`, mai ca nu mi-a venit sa cred. Pe prima pagina : 2 fotografii: presedintele Sarkozy, intrand in Palatul ElysAe, dupa joggingul matinal, si Anamaria Marinca, in deschiderea cronicii ce ocupa intreaga pagina 21 si o coloana din urmatoarea. Titlul spune totul: `4 luni... marcheaza o data`.
Criticii ziarului, recunoscuti pentru intransigentele lor, nu au facut economie de laude sustinute de o analiza patrunzatoare: "Precum A fost sau n-a fost al lui Corneliu Porumboiu si Moartea domnului Lazarescu, de Cristi Puiu, cele mai importante filme ale cinematografului romanesc, asa cum explodeaza el, acum, sub ochii nostri, Cristian Mungiu are un suflu si un simt al cadrului absolut siderante. Puterea privirii este inseparabila de duritatea sa: un mod de a ne spune ca nu serveste la nimic sa angelizam aceasta lume. Este un cineast care prefera sa tina ochii larg deschisi`. (Philippe Azoury). De multe ori, opiniile comentatorilor americani difera de ale celor europeni, daca nu in continut, macar in ceea ce priveste tonalitatea. Nu si de aceasta data. `Naratiune perfecta, stralucit interpretata, 4 luni... este uimitor de implinit; un film regizat cu puritate si onestitate (...). Adevarata vitrina a elementelor noului cinematograf romanesc : planurile lungi, camera controlata si o uluitoare ureche pentru captivarea dialogurilor naturale : filmul lui Mungiu face dovada maiestriei de a ramane discret, chiar si atunci cand simtim ca se apropie o scena inconfortabila: increderea dintre aparatul de filmat si personaje, respectul pentru cele doua femei nu dau gres niciodata`. (Jay Weissberg in Variety). In Screen International, Dan Fainaru remarca `... admirabila tenacitate a lui Mungiu, el elimina orice amanunt care ar putea suna ca o nota falsa, nu ingaduie sperantei sa disloce acest bloc al vietii intr-o lume atat de bine cunoscuta, pentru ca a trait in ea`.
De altfel, filmul nostru are cea mai mare cota in clasamentul revistei, 3,2. A se compara cu Wong Kar Wai (2,1) si chiar cu mult-asteptatul Zodiac al lui David Fincher (3), o prea repetitiva demonstratie de presupusa virtuozitate in articularea unei enigme a criminalisticii americane. Desigur, cronicile, notele, zvonurile pot fi : si au fost de atatea ori : diferite de parerile membrilor juriului. Pe urma, sa nu pierdem din vedere ca festivalul de-abia a inceput; rusul Zviaghintev si tulburatorul sau `Surghiunul` inca nu au avut timp sa ocupe coloanele ziarelor. Il amintesc doar pe el, pentru ca ziarul `Le Monde` atragea atentia inca din prima zi: `Fiti cu ochii pe Rusia si pe Romania`. Poate ca stiau ei de acolo ceva.
LibAration:Pe prima pagina : 2 fotografii: presedintele Sarkozy, intrand in Palatul ElysAe, dupa joggingul matinal, si Anamaria Marinca, in deschiderea cronicii ce ocupa intreaga pagina 21 si o coloana din urmatoarea. magda.mihailescu@gandul.infoCorespondenţă de la Magda Mihăilescu
