Textul spectacolului este o creatie colectiva bazata pe noua poeme de Nicolae Esinencu, din volumul Cuvinte de chemat fetele.
La premiera am invitat doamne reprezentative pentru comunitatea nemteana prin implicarea in evolutia acesteia, prin proiectele derulate si atitudinea civica. Lista invitatelor ramane deschisa pentru urmatoarele reprezentatii.
DESPRE FEMEI. ONE-MAN SHOW este un omagiu adus femeii iubite, sotiei, libelulei, ochioasei, pustoaicei, Ioanei, aiuritei aleia a lui Scarba, celor patru sotii ale lui Briciu - ba chiar si soacra beneficiaza de un mic medalion. Cu atat mai mult este dedicat femeilor care ar cam fugi de-acasa, pe o planeta indepartata.
DESPRE FEMEI, desi clameaza ca este un one-man show, este opera colectiva a mai multor barbati, inclusiv echipa tehnica fiind integral masculina. in ciuda acestui fapt, niciun barbat nu a fost ranit in cursul producerii acestui spectacol – cel putin nu pana cand acesta s-a desfasurat, pentru prima oara, in fata ochilor stralucitori ai unor femei.
ANDREI MERCHEA ZAPOTOtKI
Este absolvent al Facultatii de Teatru, sectia Arta Actorului de la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica “I. L. Caragiale” Bucuresti, clasa profesorului Ion Cojar (2007-2010) si al cursurilor de Masterat - Arta Actorului, clasa prof. univ.dr. Radu Gabriel (2010-2012). A colaborat cu Teatrul de Comedie Bucuresti si Studioul de Teatru UNESCO. A jucat in filmele Niascharian (Gerula), regia Leonard Tonitza (2015) si Ultimul Sburator (DJ), regia Ovidiu Georgescu (2012).
Andrei este actor al Teatrului Tineretului din 2016, cand a debutat in spectacolul „Anul disparut. 1996” de Peca Stefan, regia Ana Margineanu. De atunci si pana in prezent a jucat in spectacolele „Cum va place“ de William Shakespeare, regia si scenografia Vlad Cristache (Silvius), „Dar…ce-ati crezut?!“ de Nadejda Ptuskina, un spectacol de Tudor Tabacaru (Igor), „Ghimpl-Netotul“ dupa Isaac Bashevis Singer, regia Daniel Iordan (Ghimpl), Fata de pe canapea de Jon Fosse, regia si scenografia Horatiu Mihaiu (Barbatul), „Revizorul“ de N.V.Gogol, regia Zalan Zakarias (Osip).
Cele mai recente productii in care Andrei Merchea joaca la Teatrul Tineretului sunt: „Wolfgang“ dupa Yannis Mavritsakis, regia Radu Afrim (Fantoma tatalui) si „Visatorul“ dupa Ian McEwan, spectacol-concert de Ada Milea (Copil).
Este laureat al Festivalului „Auditie Nationala” (2015), organizat de Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „Ion Luca Caragiale”, Bucuresti in parteneriat cu Teatrul Bulandra, Teatrul Metropolis, Teatrul Nottara si ARCUB Bucuresti.
Andrei este solist vocal in trupa de cover-uri Shuffle. ii place sa calatoreasca, sa schieze si, bineinteles, sa cante.
TUDOR TABACARU
S-a nascut pe 22 februarie 1959 in Straseni, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chisinau (1984). A debutat cu rolul Duca – „Pomul vietii” de D. Matkovski, la Teatrul National Chisinau (1984). Este angajat ca actor la Teatrul Tineretului din anul 1990, cand a debutat in spectacolul „Jocuri de noapte” de Frank D. Gilroy, regia Veniamin Apostol (rolul Thomas).
Pana in prezent, Tudor Tabacaru a interpretat peste 40 de roluri, dintre care amintim: Canciano – „Badaranii” de Carlo Goldoni, regia Louise Danceanu; Barbatul cu palarie – „Buzunarul cu paine” de Matei Visniec, regia Nicolae Scarlat; Doctorul Chen Zing – „Orfanul Zhao” de Ji Junxiang, regia Alexandru Dabija; Lopahin – „Livada de visini” de A. P. Cehov, regia Igor Larin; Ianke – „Tache, Ianke si Cadar” de Victor Ioan Popa, regia Cristian Juncu; Volpone – „Volpone” Ben Jonson, regia Louise Danceanu; Peppino – „Angajare de clovn” Matei Visniec, regia Louise Danceanu; Mosu’ – „OO!” dupa Ion Creanga, regia Alexandru Dabija; David Hanek – „Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele“ de Petr Zelenka, regia Radu Afrim; Parintele Blazius – „Cu dragostea nu-i de glumit” Alfred de Musset, regia Alexandru Dabija; Mihaly Dulgheru – „Soldatii“ de Zalán Tibor, regia Szabó K. István; Bebe Pliurdu – „Auditia“ de Alexandr Galin, regia Szabó K. István; Tragedianul fara voie si Axenti Ivanov Popriscin – „Jurnalul unor nebuni“, dupa Anton Pavlovici Cehov si Nikolai Gogol, un spectacol de Louise Danceanu; Nenea Fedea, Bunicul – „Mama, mi-am pierdut mana!“ de Maria Kontorovici, regia Alexandru Mazgareanu.
Tudor Tabacaru a coordonat artistic spectacolele: „Eu te iubesc, eu te omor!“ de Sorin Oros (2011); „Iote-i si p’astia!“ dupa Leonid Filatov (2012); „Subpamanteanul” de Hristo Boytchev (2013); „Ai grija ce-ti doresti!“ (2013); „Dragoste de-o noapte“ (2015); „Dar...ce-ati crezut?!“ de Nadejda Ptuskina (2016).
ROMULUS BOICU
Romulus Boicu (n. 1986, Piatra Neamt) a debutat in scenografie in 2010, pe scena Teatrului Tineretului cu spectacolul „Auditia”, regia Szabó K. István, din 2014 fiind scenograf angajat al acestei institutii. A realizat scenografia la 13 dintre spectacolele noastre: „Mama, mi-am pierdut mana!”; „Gargaritele se intorc pe pamant”; „Vicleniile lui Scapino“ (in regia lui Alexandru Mazgareanu); „Wolfgang“, regia Radu Afrim; „O… lada” si „Karaoke” (regia Alexandru Dabija), „Am cazut in cap, da-mi trece” (regia Antonella Cornici), „Dragoste de-o noapte” si „Subpamanteanul” (regia Tudor Tabacaru), „Ca nuca-n perete” (regia Traian Savinescu) , „Anatol” (regia Razvan Muraru), „Fetita soldat” si „Frumoasa calatorie a ursilor panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frankfurt…” (regia Adrian Tamas).
Romulus a colaborat cu Teatrul German din Ungaria, Szekszárd, realizand scenografia spectacolului „Copilul zburator” de Roland Schimmelpfennig, regia Szabó K. István. in Bucuresti, a colaborat cu Teatrul de Arta, pentru scenografia spectacolelor „Cand timpul sta pe loc” (regia Bogdan Budes) si „Grooming” (regia Ruxandra Oancea) si cu Teatrul Excelsior, pentru „With a little help from my friends” (regia Alexandru Mazgareanu), spectacolul pentru care a obtinut o nominalizare - cea mai buna scenografie - in cadrul Festivalului de Teatru Scurt Oradea (2016).
Romulus Boicu face fotografie de teatru si graphic design. Practica arta murala, mozaicul decorativ al unei fantani arteziene din Tulcea si pictura murala de pe fatada Liceului de Arta „Victor Brauner” din Piatra Neamt fiind doar doua lucrari la realizarea carora a colaborat. A avut 7 expozitii personale de pictura in Cluj-Napoca, Sibiu, Piatra Neamt, Bucuresti si a expus lucrari in peste 15 expozitii de grup. in 2016 a fost scenograf pentru FestCO, editia aIV-a, Teatrul de Comedie Bucuresti.
De curand, Romulus Boicu a obtinut o nominalizare la Premiile UNITER, categoria „Cea mai buna scenografie“, pentru decorul spectacolului „Wolfgang“ dupa Yannis Mavritsakis, regia Radu Afrim.
NICOLAE ESINENCU
(13.08.1940, Chitcani – 25.04.2016, Chisinau)
Poet, prozator, dramaturg, scenarist, Nicolae Esinencu este unul dintre cei mai prolifici scriitori din Moldova, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova si Cavaler al Ordinului Republicii. S-a nascut in anul 1940, in satul Chitcanii Vechi, judetul Orhei. A absolvit Cursurile Superioare de Literatura de pe langa Institutul de Literatura Universala „M. Gorki” din Moscova (1973). A fost redactor la Editura „Lumina”, secretar, apoi consilier al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Nicolae Esinencu a debutat editorial cu placheta de versuri „Antene” (1968), urmata de cartile de poezie „Sens” (1969), „Dealuri” (1974), „Copilul teribil” (1979), „Stai sa-ti mai spun” (1983), „Cuvinte de chemat fetele” (1986) s.a., precum si de volumele de proza: „Sacla” (1968), „Portocala” (1970), „Toi” (1972), „Era vremea sa iubim” (1977) etc. A scris piesele: „Grand prix”, „Tabachera”, „Fumoarul”, „Oameni de paie” si scenariile de film „Tunul de lemn”, „Valtoarea”, „Doi saci cu moldoveni”. De asemenea, a scris si carti pentru copii: „Harbuzul lui Fanel” (1972), „Buna dimineata” (1977). si-a reunit textele in „Scrieri alese” (sase volume), publicate intre 1999-2004: vol. I, II, III, IV – 1999, vol. V – 2002, vol. VI - 2004.
Nicolae Esinencu a fost desemnat Maestru al culturii Moldovei, Cavaler al „Ordinului Republicii”si a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova de trei ori: in 1991 pentru vol. „Gaura”; in 1995 pentru vol. „Disciplina mondiala”; in 2002 pentru vol. „Scrieri. Dramaturgie”.