Cei care vin la Praga pentru a descoperi lumea in care a scris si a trait Franz Kafka, scriitorul practic necunoscut in timpul vietii sale si bucurandu-se de o neasteptata glorie postuma, in buna parte datorata celui mai bun prieten care i-a nesocotit ultimele dorinte, vor gasi mai mult decat se asteptasera si mai putin decat sperasera. Praga lui Kafka s-a schimbat, s-a modernizat, s-a instrainat de el, dar au ramas suficiente repere, locuri, evocari din ceea ce a fost.
Un Muzeu Franz Kafka ce imbina tehnologiile contemporana si abordarile inedite cu documente si curatorii care incearca sa descopere cine a fost de fapt autorul, o instalatie modernista in miscare, un bust metalic de 11 metri inaltime, semnata David Cerny, locuri pe unde Kafka a trecut, a creat. Sau, de ce nu, poate cauta placa asezata in memoria lui Max Brod, prietenul si confidentul lui Kafka, cel care l-a incurajat si sustinut mai mult ca oricine altcineva, omul care i-a salvat in buna parte scrierile pe care autorul le dorea distruse.
Cei care ii cunosc biografia vor trece cu siguranta prin partea veche a orasului. Iar acolo, trecatorul care isi face drum pe strada Dusni va descoperi intr-o piateta un ansamblu la prima vedere bizara, o sculptura de aproape patru metri inaltime, din bronz, intunecata si rece, realizata intr-o maniera sumbra si marcata de o neverosimila tristete stranie. O statuie altfel infatisandu-l pe Kafka, monument destul de recent – a fost adusa aici la sfarsitul lui 2003 – la mica distanta de casa cu numarul 27, langa Sinagoga Spaniola, unde candva a locuit familia Kafka. Cartierul pe care scriitorul l-a cunoscut atat de bine. O statuie ciudata, cu o poveste. Un monument potrivit pentru Kafka.
In 2000 venise in sfarsit clipa ca un artist plastic ceh sa realizeze o statuie in amintirea celui atat de legat de vechea Praga, o creatie pe masura celui care a fost Franz Kafka, un simbol si un reper care sa exprime mai mult decat pleiada de suveniruri si conferinte cat de mult a insemnat orasul vechi pentru scriitor si mai ales cat de important este acesta in imaginarul cultural al acestui oras. Asociatia ce ii poarta numele – si care s-a remarcat prin numarul si calitatea publicatiilor, conferintelor si manifestarilor dedicate lui Kafka – a abordat mai multi sculptori din Cehia. Proiectul? O statuie a lui Kafka. Si libertatea totala creativa de care acestia aveau nevoie, atata timp cat rezultatul sa fie in spiritul si in nota unica a scrierilor sale. Oare sa porneasca de la misterios personaj Josef K. ? Sa plece de la povestirile arhicunoscute, de ce nu de la Metamorfoza, poate sa incerce a surprinde o scena din Procesul sau America? O idee dificil de pus in practica, insa castigatorul avea sa fie sculptorul Jaroslav Rona, nascut in 1957, care s-a inspirat dintr-o povestire poate mai putin cunoscuta, Descrierea unei lupte (scrisa, se pare, in 1904) din care au aparut fragmente abia in 1909, in publicatia Hyperion. Va fi fost Kafka nemultumit de aceasta stranie si suprarealista piesa din “arsenalul” sau creativ? A considerat ca nu era suficient de buna? Cine stie. Oricum, avea sa fie publicata integral doar postum.
Viziunea lui Rona era la prima vedere bizara, mai ales pentru cei care nu citisera povestirea care i-o inspirase: un barbat purtand costum la doua randuri, palarie, cravata, longilin si blazat, urcat pe umerii unui costum de haine gol, masiv, greoi, ca un copil iesit la plimbare cu tatal sau, ce a obosit sau vrea sa priveasca lumea de pe umerii celui care i-a parut in primii sai ani un gigant. Barbatul sta drept, ridicat deasupra realitatii ce il inconjoara, si arata cu bratul drept usor ridicat spre inainte, indicand poate directia in care vrea sa se indrepte, aratand ceva interesant, poate facand acest gest fara vreo finalitate. In povestire protagonistul marcat de tristete si complexe se rupea de societatea din jurul sau si, ca intr-un joc suprarealist, se urca pe umerii unui mai solid prieten si il folosea ca un inedit mijloc de transport in cautarea unor sperate aventuri cu iz picaresc. Fara sa ezite sa il loveasca crud cu piciorul atunci cand cunoscutul ezita sau incearca sa se opreasca. Este acest barbat Kafka? Poate. De ce nu. Este cel care il sustine si il duce pe drumul sau un prieten, un costum fara identitate si fiintare, un suport sau mijloc de locomotie fara personalitate, sau doar o fantosa pe care presupusul Kafka il foloseste pentru scopurile sale? Golem incapabil sa oboseasca ori sa se opun poruncilor celui care il domina si il controleaza – cum a fost interpretat de unii comentatori – sau prieten dominat de personalitatea scriitorului? Rona a spus mereu ca s-a inspirat din opera lui Kafka si in special din Descrierea unei lupte, lasand interpretarile criticilor de arta si, mai ales, privitorilor.
A.L.
Decembrie 2015
