Odata cu al doilea roman din ciclul Familia Rougon-Macquart (care avea sa ii aduca autorului gloria si in egala masura atacurile si chiar ura unei parti a societatii si mai ales a criticilor), Emil Zola are curajul sa prezinte in fata cititorilor o perioada din istoria Frantei in care intreaga tara parea zguduita de o criza totala, ce nu era doar financiara, cat mai ales sociala si morala. Al Doilea Imperiu trebuia sa fie un nou inceput, asa cum sunt mereu anuntate noile oranduiri, insa asa cum o arata Zola prin personajul sau memorabil, Aristide Rougon, a fost un interval in care jocul influentelor, coruptia, mita, incalcarea preceptelor morale au atins cote care i-au surprins chiar si pe cei mai cinici sau mai pesimisti. Lumea se schimba, si prea putini au reusit sa se adapteze si sa o stapaneasca. Printre ei si acest Aristide Rougon.
Initial doar un neinsemnat functionar la primarie, ignorat de sefi si cu atat mai mult de “lumea buna”, Aristide va reusi sa ajunga la o veritabila comoara: planurile intocmite de baronul Haussmann pentru a transforma radical Parisul, un proiect sustinut chiar de Napoleon al III-lea. Si un secret la care multi speculanti imobiliari nu puteau decat sa viseze, pentru ca dintotdeauna informatia a insemnat putere, iar Aristide Rougon se va folosi din plin de aceste planuri, devenind Aristide Saccard, unul dintre jucatorii importanti in planurile facute de noii speculanti. La fel ca ei, cumpara cladiri la preturi derizorii si le revinde pentru sume fabuloase chiar primariei pariziene, stiind foarte clar ca aceasta va fi nevoita sa le demoleze pentru a transforma in realitate noul proiect urban. O idee simpla, ascunsa marelui public, ce va aduce averi uriase celor care cunosc aceste planuri si stiu cat si mai ales pe cine sa plateasca, o radiografie a coruptiei intr-o epoca pe care cititorul de astazi o vede ca eleganta, fascinanta, fara minciuna si mai ales fara noii imbogatiti de atunci.
Nu intamplator inca de la publicarea in foileton, dupa moda vremii, cartea lui Zola a starnit un imens scandal, destui regasindu-se in paginile ei si considerand ca acest scriitor, inca prea putin cunoscut marelui public, a mers prea departe. Zola nu a renuntat la roman, l-a editat ulterior si in volum (cine si-ar fi imaginat insa atunci cat de mare va fi impactul scrisului sau in literatura europeana) si asa cum o va face pentru tot restul vietii, a primit, suportat si indurat atacurile, replicand adesea caustic si plin de forta polemica. O radiografie a unei societati in schimbare rapida, o istorie a felului incorect si imoral in care s-au facut mari averi, ce ulterior vor sta la baza particulelor nobiliare, respectului si influentei noilor generatii.
Emile Zola, Prada, editura Polirom, 2022