O colectie de intamplari bizare si personaje desprinse dintr-o galerie fantastica pana la cosmar sau dimpotriva pana la absurd, colectia de proza scurta il va purta pe cititor in scurte calatorii ce pot fi vazute ca scrieri SF, experimente epice sau pur si simplu mici tururi de forta remarcabile. Dar la final impresia este de aventura intr-un univers profund personal si imaginar in care totul este posibil, orice regula veche din lumea reala nu mai pare ca are vreun rost, iar imaginatia si talentul povestitorului sunt singurele care construiesc spatiul si timpul. Intr-una dintre povestiri un batran vaduv, obisnuit cu singuratatea, multumit de sine si mereu nemultumit de ceilalti isi da seama ca lumea din juru-i s-a schimbat cu totul parca deodata. Asta daca nu cumva de fapt isi pierde mintile treptat. O alta povestire ce pare destinata mai mult unei antologii de fictiune speculativa ne duce in Polonia veacului al XVII-lea, cand un medic da din intamplare peste copii… vegetali. Cum ar fi sa iti intalnesti dublul, si nu o singura data? Si daca ti-ar deveni prieten. Sau sa iesi intr-o zi pe strada si intrebandu-te ce face lumea sa mearga mai departe, ce mister, ce mecanism este responsabil, sa primesti in curand si raspunsul? Unul care va schimba totul.
Umor bizar, imaginatie parca fara limite, acel simt al epicului si al dozarii cu inteligenta si talent a intamplarilor si tensiunii, totul in zece povestiri care pot servi drept exemple de scriitura si fantezie. Pentru ca dincolo de insolit si extraordinar privirea autoarei este cea care aproape de fiecare data isi gaseste personajele din randul celor anonimi, uitati, pierduti, pseudo-eroi care nu au un destin legendar in fata, care traiesc pur si simplu de la o zi la alta din inertie, marunti si ignorati, pentru ca intr-o clipa viata sa li se schimbe. Exista o dorinta de evadare in randul lor, ce nu poate fi transpusa decat prin fictiune sau in acest caz printr-o noua realitate.
Olga Tokarczuk, Povestiri bizare, editura Polirom, 2021