Volumul face o trecere in revista a unor episoade biografice legate de doua personaje care apar in imaginarul romanesc si de aiurea, Mos Nicolae si Mos Craciun. "In loc de Santa Claus, pe mosul respectiv l-a numit Harr Hanukah"In textul de deschidere al brosurii, etnologul serban Anghelescu noteaza: "In viata cotidiana copilul comunica cu mosul. Ii apropie aceeasi indepartare de actele productive. Jocul si reveria ii unesc. Asa stand lucrurile, nu e de mirare ca existenta rituala ii leaga pe mosii inalti, pe sfintii mosi – Nicolae, Ajun si Craciun – de copiii carora le fac daruri. Mos Nicolae e nevazut. Copilul docil, copilul bine dresat, bine domesticit, isi gaseste dimineata incaltarile pline de dulciuri. Copilariei i se cuvine dulcele. Amarul si acrul sunt ale adultilor. Ma intreb de ce incaltamintea e recipientul darului. Picior, drum, mers, pamant, cornul abundentei? Nu stiu, Oricum, odrasla de taran era desculta, iar cizmele sau ghetele domnesti, solemne, de sarbatoare". Textul antropologului de origine americana Alyssa Grossman pune in evidenta contrastele produse de apartenenta la o familie in care tatal este evreu, iar mama crestina: "Nu stiu de unde sau cand anume i-a venit ideea, dar probabil ca sa se amuze, mama mea a inventat o varianta de Mos Craciun pentru sarbatoarea de Hanukah. In loc de Santa Claus, pe mosul respectiv l-a numit Harr Hanukah. Nu stiu de ce mama mea crestina simtea nevoia sa inventeze o alternativa evreiasca pentru Santa Claus si nu stiu ce a crezut tatal meu despre fenomenul asta. Dar se pare ca s-a amuzat si el". "In Japonia il numim "santakuro-su" sau il chemam "Santa-san, Santa-san"In ciuda oricaror prejudecati legate de diferentele culturale, Ayako Amada scrie: "si in Japonia vine Mos Craciun la copiii japonezi. Noi il numim "santakuro-su" sau il chemam "Santa-san, Santa-san". Imi amintesc, cand eram mici, ca in luna noiembrie, in fiecare dimineata stateam langa soba mica fara cos cu fratele meu mai mare cu un an si ne certam discutand care dintre noi sa se uite primul la reclamele pe hartiile subtiri din ziar care erau pline de imagini cu jucarii pentru copii. (…) si decupam de pe hartie imaginea pe care vroiam sa o primim, apoi scriam impreuna cu tata o scrisoare oficiala". Astfel, titlul brosurii – jucat in cheia spatiului ritual al comunicarii actuale – devine o cheie de lectura despre globalizarea traditiilor. Pe langa povestile fericite si cele ale marilor dezamagiri legate de cele doua personaje "moshuvine@yahoo.com cu inboxul plin" este populat cu o serie de desene din colectia atelierului de creativitate al Muzeului Taranului Roman, in care copiilor li se dau teme pe marginea carora inventivitatea lor produce un fel de literatura ilustrata care o face sa ia de la un an la altul dimensiunile recognoscibile ale unui brand cultural minimalist.Cealalta brosura, din nou populata cu texte si desene ale copiilor care participa la atelierul de creativitate de la Muzeul Taranului Roman, este dedicata traditiilor taierii porcului si cuprinde o serie de fragmente din cateva volume clasice de etnografie: Tudor Pamfile – "Sarbatorile la romani" si "Vazduhul", Elena Niculita Voronca – "Datinile si credintele poporului roman", Artur Gorovei – "Credinti si superstitii ale poporului roman". Brosura contine si trei retete pentru prepararea a trei produse "tipice": carnati, sangerete si piftie. Sala Foaier care a gazduit lansarea celor doua brosuri a fost transformata de o parte a autorilor intr-un expozitie jucata dedicata copiilor pe perioada Sarbatorilor.Bogdan Iancu
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
