Vintila Mihailescu, Ioana Popescu si Anca Oroveanu au moderat un colocviu despre practici culinare.
Romanii din vestul tarii cu sotii de origine maghiara sau germana aveau arareori parte de mincare autohtona pe parcursul secolului trecut, oricit de mult ar fi poftit la sarmale si fripturi gatite romaneste. Suverane in bucatarie, de multe ori scolite in colegii reputate din Ungaria, unde invatau in primul rind cum sa devina A'sotii buneA', numeroase nemtoaice le serveau sotilor transilvaneni numai meniuri traditionale nemtesti. Era o strategie pe care aceste femei o foloseau pentru a-si conserva identitatea nationala, chiar daca, pe ascuns, si ele tinjeau dupa mincaruri romanesti pe care pretindeau ca nu stiu sa le gateasca. In plus, ele foloseau, din acelasi motiv, vesela de argint greu de manevrat pe care o primisera ca zestre, refuzind furculitele si polonicele din materiale mai usoare, care se fabricau in Transilvania.
Aceasta poveste face parte din amintirile cercetatoarei Pia Brinzeu, participanta la Colocviul International organizat vineri si simbata de reprezentanti ai Colegiului Noua Europa (NEC). Cei prezenti, cercetatori si profesori de stiinte sociale din Franta, Turcia, Romania si Bulgaria, au tinut conferinte despre practici culinare din diferite zone ale lumii, aratind in mod special cum si-au mentinut identitatea unele grupuri etnice, pastrind feluri de mincare specifice locurilor de bastina. Smaranda Vultur, bursiera NEC si profesor universitar la Universitatea de Vest din Timisoara, a impartasit rezultatele unei alte cercetari plina de savoare istorica.
Tot pe parcursul secolului trecut, comunitati intregi din Banat au fost expulzate in zona Baraganului. A'Localnicii munteni au remarcat cu admiratie la nou-venitii de etnie germana, austriaca sau maghiara randamentul la munca si celebra lor disciplina, specifice etosului lorA', arata cercetatoarea. Si in acest caz, strainii incercau sa-si mentina particularitatile etnice si chiar au reusit sa-i influenteze si pe localnici, care au privit cu stupoare cum nou-venitii au reusit in scurt timp sa-si intemeieze gospodarii bine utilate si isi permiteau chiar sa faca mici calatorii in strainatate. Diferentele de mentalitate si de valori nu erau totusi trimbitate cu ostilitate, pentru ca uneori se stabileau adevarate relatii de prietenie intre cele doua straturi etnice, relatii care puteau fi apreciate dupa mesele de sarbatori consumate impreuna, in care un grup sau altul renunta la mincarurile traditionale ca semn de pretuire pentru meniul specific celuilalt.Lucia Popa
