Era pe trei aprilie 1817, intr-o zi de joi, cand la usa casutei modeste a cizmarului din Almondsbury, Gloucestershire a aparut o tanara de o stranie frumusete, cu vestminte care nu se potriveau catusi de putin cu cele purtate atunci, si care nu vorbea nici macar un cuvant englezesc. Par lung si negru, ochi mari, o infatisare ce nu semana catusi de putin cu a celor din Almondsbury, haine care desi vazusera vremuri mai bune cu siguranta erau scumpe si aduse de undeva, de departe. Straina incerca sa explice cu frenezie si rostogolind cuvintele dintr-o limba stranie, pe care nimeni nu o mai auzise pana atunci, si dupa ce s-a odihnit putin a fost dupa de la un oficial la altul, ajungand pana la urma in fata onorabilului Samuel Worrall, magistratul local. Nici el, nici sotia sa nu au inteles prea multe, doar ca straina repeta cuvantul "caraboo", aratand spre sine, si numea lucruri si mancaruri din jur in aceeasi limba pe care nimeni nu o mai auzise pana atunci. Si cum adesea legea este mai importanta decat orice, a fost dusa la Bristol si acuzata, asa cum se intampla adesea cu cei fara ocupatie, de vagabondaj.
Printesa Caraboo si insula Javasu
Acolo misterul a facut ca ancheta sa fie mai amanuntita si categoric mai blanda decat se obisnuia. Si cand un marinar portughez, ce sustinea ca intelege o parte din dialectul tinerei, a fost folosit ca translator, secretele au inceput sa devina adevaruri. Din informatii disparate oficialii au aflat ca in fata lor se afla "Printesa Caraboo" de pe insula Javasu, din Oceanul Indian, provenind dintr-o bogata si veche familie, capturata de pirati si care reusise intr-un tarziu sa sara de pe corabia lor in apa si sa ajunga, epuizata, in Almondsbury. Maini fine, nu bea cafea ci doar ceai, parea fascinata de tot ce era chinezesc, refuzase cam orice fel de mancare la inceput si refuza sa doarma in pat, iar pe ceafa avea niste semne bizare, care ar fi fost fie cicatrice, fie marturiile unui ritual misterios. Daca initial toata lumea se temuse, in scurta vreme Printesa Caraboo devenise o senzatie, si e greu de imaginat ce ar fi fost astazi, in "satul global". Dar poate tocmai acum adevarul ar fi iesit mai repede la iveala.
Pret de aproape trei luni nobila pierduta a fost o rasfatata care locuia in casa familiei Worrall, era vizitata in fiecare zi de oficiali si notabilitati - cei de rand se inghesuiau pe langa zidurile ce delimitau proprietatea - povestea pe cat putea despre tinutul ei natal, primise haine exotice, portretul ii era pictat de artisti cu oarece cota in acea vreme si aparea in ziarele locale. Inota (scandalos) complet goala, tragea neasteptat de bine cu arcul, era (spun marturiile vremii) destul de indemanatica la scrima, incepuse sa accepte mancarea locala, preferand insa fructele si in fiecare zi se ruga, constiincioasa, unei misterioase zeitati numite Alla-Tallah. Fireste, nu lipseau darurile, banii si mai ales gloria, de care Printesa Caraboo parea ca se bucura cu adevarat.
Cine era adevarata printesa?
Si tocmai publicitatea avea sa fie fatala misterioasei printese. Cum imaginea ei aparea in toate ziarele locale nu a durat mult pana cand ratacitoarea de sange nobil sa fie recunoscuta. Nu era o printesa. Era fiica unui cizmar foarte sarac din Witheridge, Devon, fusese servitoare o vreme si purta numele atat de banal de Mary Willcocks. Dialectul ei era o inventie proprie, la fel si povestea plina de exotism sau amintirile despre insula luxurianta unde era cea mai importanta fiinta. Scandalul a fost imens, cei care crezusera chiar in frumoasa poveste s-au scuturat de Printesa Caraboo ca de o boala rusinoasa, si ca sa mai scape de ridicol i-au platit drumul si au scapat de ea. Ar fi putut sa ajunga in fata unui judecator pentru inselaciune, cine stie, dar cu totii au preferat sa uite totul si sa scape de ingenioasa Mary din Devon. Care a incercat sa mai apara ca Printesa Caraboo in fata publicului, a calatorit, s-a maritat de mai multe ori si a murit in mizerie pe la sfarsitul lui 1864, fara indoiala amintindu-si cu dureroasa nostalgie de cele aproape zece saptamani cand fusese printesa. Printesa Caraboo.
imagine: hoaxes.org