Povestea lui Peter Carl Faberge

Peter Carl Faberge (Karl Gustavovici) creatorul celebrelor bijuterii care ii poarta numele, s-a nascut pe 30 mai 1846 in Sankt Petersburg, fiind unul din cei doi fii ai lui Gustav Faberge, bijutier si aurar. Mama sa, Charlotte, era fiica unui pictor danez.   Viitorul bijutier si-a facut studiile la Gimnaziul Sf Ana, scoala germana din Sankt Petersburg, iar de la varsta de 18 ani incepe sa calatoreasca in intreaga lume, pentru a se pregati pentru profesia de bijutier. Isi face ucenicia in mai multe ateliere celebre in epoca, ramanand mai mult timp in Frankfurt, Paris si Londra, dar calatoreste apoi si in Italia.

Revine la Sankt Petersburg in 1870 si preia afacerea familiei. Doi ani mai tarziu se casatorea cu Augusta Julia Jacobs, fiica directorului atelierelor imperiale de mobilier. Cei doi vor avea patru fii, care mai tarziu vor lucra in cadrul afacerii de familie.

Din 1872 Faberge incepe sa lucreze pentru Hermitage, realizand restaurarile si catalogarea pieselor din Palatul de Iarna, unde era adapostita o colectie de arta unica in lume si antichitati. Cu migala si pasiunea bijutierului, Faberge s-a dedicat intru totul noului proiect.

Pentru urmatorul deceniu, atelierul lui Faberge a produs bijuterii clasice, foarte apreciate pentru calitatea si finetea executiei, dar cu nimic deosebit fata de alti bijutieri rusi ai vremii. Continua sa lucreze pentru Cabinetul Imperial (Hermitage), evaluand, catalogand, restaurand adevarate comori adunate in timp de tarii rusi.   Din 1882 Agathon, fratele mai mic, incepe la randul sau sa lucreze in atelierul familiei, iar cei doi simt ca trebuie sa aduca ceva nou in arta rusa.   In acelasi an Faberge participa pentru prima oara la Expozitia Pan-Rusa de la Moscova, castigand si o medalie de aur. Dar marele sau succes a fost faptul ca tarul Alexandru III, un iubitor al artelor, i-a remarcat cateva bijuterii. A si cumparat o pereche de butoni din aur, in forma de cicade, simbolizand in vechea Grecie norocul.

Tarul Alexandru a remarcat creatiile lui Faberge printre alte sute de bijuterii, si in scurt timp numele artistului era des rostit la curte, tarul fiind cel mai important sustinator si client al celui despre care spunea ca a reinventat arta bijuteriilor in Rusia. Pentru Faberge era o onoare, chiar daca tarul era un client pretentios si greu de multumit. Bijutierul a realizat pentru familia imperiala numeroase piese deosebite - brose, miniaturi, coliere, pandantive - lucrand cu aur si argint, combinate cu malahit, jad, lapis lazuli si pietre pretioase, cu care realiza modele florale, figurine, animale.

In 1885 artistul va realiza si primul ou Faberge, idee care ii va aduce celebritatea si il va impune ca cel mai important artizan al Rusiei. Acest prim ou de Paste, o creatie unica prin originalitatea si finetea lucraturii, a fost un cadou pentru Tarina Marie si i-a adus lui Faberge nu doar aprecierea, ci si postul de bijutier al Curtii Imperiale, precum si dreptul de a folosi Vulturul Imperial in sigla firmei.   Cum Pastele era ce mai importanta sarbatoare crestina, ideea lui Faberge de a crea oua-bijuterii pentru aceasta ocazie s-a bucurat de un deosebit succes. Intre 1885 - 1916 artistul a realizat 54 astfel de oua, pentru Curtea Imperiala, fiecare fiind o adevarata capodopera, un singur ou Faberge original valorand astazi milioane de dolari.

In afara Sarbatorii Pascale, Faberge a realizat astfel de creatii pentru a marca si evenimente importante ale epocii, precum a 15-a aniversare de la incoronarea tarului si tarinei, incoronarea tarului Nicolai II, terminarea caii ferate trans-siberiene, nasterea mostenitorului tronului si altele. In timpul razboiului Faberge a continuat sa realizeze astfel de piese in cinstea Crucii Rosii si a armatelor rusesti. In total, Curtea Imperiala a comandat 56 astfel de bijuterii, dar multe dintre ele s-au pierdut in timpul revolutiei bolsevice. Dar atunci Faberge se bucura de onoruri si distinctii mai mult decat orice alt artist. In 1897 este numit bijutier al Curtii in Suedia si Norvegia, iar trei ani mai tarziu cateva dintre ouale Faberge din colectia Tarului sunt prezentate in premiera in afara Rusiei, la Targul International din Paris.

Cu toate ca era deja un bijutier foarte apreciat, Faberge a continuat sa invete si sa se perfectioneze, incercand sa combine diverse nuante de pietre pretioase, sa propuna modele si linii noi, sa foloseasca materiale si metale inedite. Isi dorea sa realizeze mai mult decat simple obiecte deocrative, si mai ales dupa 1880 atelierele Faberge au inceput sa produca obiecte ce nu erau doar bijuterii, ci aveau si utilitate practica, de la rame de fotografii la scrumiere si ceasuri.

Chiar daca unele obiecte comune nu erau foarte valoroase, aveau aceeasi linie eleganta care consacrase marca Faberge. Insa artistul era si un talentat om de afaceri, care si-a transformat atelierul din Sankt Petersburg in Casa Faberge, gazduita intr-un impresionant imobil de cinci etaje. Ajunsese sa lucreze cu peste 500 de mestesugari si artisti, deschizand mai tarziu filiere in Moscova, Odessa si Kiev. Invita si bijutieri straini, care colaboreaza cu Faberge pentru anumite comenzi, si se lucreaza intr-un ritm infernal, de dimineata pana noaptea, recompensa materiala  fiind insa foarte buna.

Practic, mai ales dupa ce s-a ocupat mai mult de partea de creatie, Faberge nu a mai realizat nici o bijuterie cu mainile sale. Prefera sa realizeze schitele si proiectele, sa se ocupe de partea financiara a afacerii, si pana la sfarsitul vietii se pare ca a realizat peste 100.000 de modele de bijuterii, desenele sale fiind deosebit de pretioase astazi. Pornea de la un astfel de model, desenat cu precizie, iar artizanii si bijutierii de la Faberge realizau sub indrumarea sa bijuteria.

In perioada primului razboi mondial Faberge ar fi putut sa plece in strainatate, dar a preferat sa ramana in Rusia si si-a transformat magazinul din Moscova in fabrica de munitii. Odata cu izbucnirea Revolutiei bolsevice, tarul a fost nevoit sa abdice, iar familia imperiala a fost ucisa in vara lui 1918. Revoltat, Faberge a inchis atelierul si a parasit Rusia, alaturi de multi dintre angajatii sai. Pleaca mai intai in Germania, stabilindu-se in Elvetia in vara lui 1920. Se imbolnaveste grav si moare pe 24 septembrie 1920, la varsta de 74 de ani, la Lausanne, Elvetia.

Dupa moartea genialului bijutier, soarta bijuteriilor sale si mai ales a celebrelor oua Faberge parea pecetluita. O buna parte din bijuteriile aflate in colectia imperiala au fost topite si transformate in lingouri, si totusi creatiile lui Faberge au scapat de aceasta soarta.

La inceputul anilor 30 guvernul sovietic a vandut 14 piese din colectia de oua Faberge unor colectionari americani si europeni, la preturi impresionante. Doi dintre fiii lui Faberge, Alexander si Eugene au incercat sa reia afacerea familiei la Paris, deschizand un nou atelier in 1924. Dar produsele lor erau departe de stralucirea celor facute de tatal lor, asa ca succesul a fost minim, iar falimentul rapid. In anii 30 au aparut si primele probleme legate de dreptul de autor, dupa ce un om de afaceri american, Sam Rubin, a folosit numele Faberge fara acordul familiei. Abia in 1951 cele doua parti vor ajunge la un acord de principiu, care permitea folosirea celebrei marci pentru anumite produse.

Creatiile lui Faberge au fost redescoperite de public in 1977, dupa ce cateva dintre bijuteriile sale au fost expuse la Londra. Dupa o serie de alte expozitii la Helsinki, Londra, New York si Munchen povestea artistului a revenit in atentia presei si colectionarilor, iar urmasii bijutierului au incercat din nou sa creeze alte piese. Cu ajutorul lui Victor Mayer creatiile marca Faberge se bucurau de succes, dupa o pauza de peste sapte decenii. O noua colectie a fost prezentata la Munchen in 1990, cea de a doua fiind dezvaluita publicului in 1996 la New York, pentru a sarbatori implinirea a 150 de ani de la nasterea lui Faberge.