Willliam este un hipopotam de faianta egipteana, pictat in albastru deschis si cu modele de frunze si flori de lotus, are marimea unei jucarii pentru cei mici si potrivit expertilor ar fi fost facut undeva in Egiptul Antic, de un mestesugar ramas fireste anonim, undeva prin 1961-1878 I.d.Hr. A fost descoperit in 1910 intr-un vechi mormant unde fusese pus, asa cum era obiceiul, pentru a-l ajuta pe cel mumificat sa poata renaste la viata, si era unul din cei doi hipopotami gasiti aici. Si foarte probabil i-au fost rupte picioarele pentru ca hipopotamul sa nu il poata rani dincolo de moarte pe defunct, un obicei ce pare bizar astazi dar foarte probabil era ceva obisnuit aici. Din mormantul lui Senbi al II-lea (aflat in Meir) micul hipopotam din faianta avea sa ajunga dupa ce a petrecut mii de ani alaturi de o mumie in colectia Muzeului Metropolitan de Arta din New York in 1917, si prin anii 30 a devenit mascota neoficiala a institutiei. Iar William nu este fireste numele sau original (astfel de ofrande nu aveau un nume) ci i-a fost dat in publicatia umoristica britanica Punch, dar a prins. Iar astazi William este una dintre cele mai populare si cunoscute atractii de la MET. Si nu este singurul hipopotam din Egiptul Antic pastrat pana azi. In total pana acum s-au gasit peste 50, si o parte dintre ei pot fi vazuti in colectiile unor institutii prestigioase din toata lumea. Cei care se indragostesc de simplitate acestor aparente jucarii pot gasi copii moderne, bine realizate, in magazinele de suveniruri ale muzeelor. Kunsthistorisches Museum din Viena are unul, Muzeul Luvru a cumparat din Cairo un exemplar care avea picioarele prinse intr-un suport din faianta, la Brooklyn Museum singurul hipopotam din colectie a fost gasit fara picioare, dar nu se stie daca s-au rupt accidental sau au fost frante intentionat. In Colectia Charles Ortiz mai exista unul dintre putinele modele in care animalul are capul ridicat si botul deschis, iar lista poate continua cu destule astfel de ofrande din colectii particulare, pentru a nu mai vorbi de falsuri si imitatii. Diferentele intre cele cateva zeci de modele descoperite pana acum (cine stie cate au fost pierdute sau distruse, cate mai sunt de gasit) nu sunt de esenta, mai mult detalii, aratand ca artizanii respectau cateva reguli de baza.
Culoarea este intotdeauna aceeasi in cazul hipopotamilor din faianta, iar dimensiunile aproximativ egale. Postura este
mai mereu identica, masivele animale fiind reprezentate in picioare, bine sprijinite pe ele si dand impresia de forta abia stapanita, atunci cand (mult mai rar) nu sunt in miscare, cu botul deschis. Intotdeauna pe suprafata lucioasa odinioara sunt modele de culoare neagra, in general flori si frunze de lotus (simbol al renasterii) dar si mai rar intalnite inflorescente stilizate sau fluturi. Prezenta lotusului era legata de vechiul mit potrivit caruia in prima dimineata dupa ce lumea a fost creata Soarele a rasarit dintr-o floare de lotus. Dar ce rost avea ca aceste statuete sa fie asezate printre celelalte ofrande in mormintele anumitor defuncti, cei care avusesera functii in administratie, fusesera oficiali respectati si chiar temuti?In cultura Egiptului Antic relatia cu hipopotamii era una complexa, s-ar putea spune marcata de ambivalenta. Erau fireste vanati pentru carne, piele si dinti, dar si ca un rit de initiere pentru tinerii vanatori, care isi demonstrau astfel puterea si priceperea in fata comunitatii. Apareau adesea in arta egipteana, si este foarte probabil ca unii pui erau tinuti in captivitate si sacrificati ulterior sau oferiti tanarului faraon pentru ca acesta sa ii poata rapune Erau priviti ca periculosi, asa cum erau de altfel, temuti pentru agresivitatea si forta lor, iar apetitul lor putea sa distruga in scurta vreme un camp cultivat cu migala si multa munca, lasandu-l sterp si gol. Insa dincolo de considerentele pur practice in mistica egipteana hipopotamul era venerat ca un simbol al fortei, fertilitatii si renasterii, una din acele fiinte care urmau sa il insoteasca si sa il protejeze pe defunct in lunga sa calatorie dincolo de moarte. In acelasi timp hipopotamul ca animal simbolic era vazut ca o reprezentare a haosului distructiv si mai tarziu un simbol al maleficului zeu Seth. Iar picioarele figurinei erau rupte sau (asa cum este cazul cu exemplarul de la Luvru) prinse in faianta pentru ca hipopotamul sa nu poata devora sufletul mortului. Erau pusi alaturi de vasele canopice (in care se pastrau organele celui mumificat), statui infatisandu-l pe acesta, vase diverse (unele cu provizii pentru lunga calatorie), obiecte de toaleta si podoabe, eventual arme. Sau in afara rolul de protector poate ca un hipopotam din faianta insemna si ca cel decedat fusese un vanator iscusit si de temut.
Foto: metmuseum.org, phoenixancientart.com
