`Mama` lui Harry Potter, J.K Rowling, ar putea nici sa nu mai scrie un nou volum, ci sa le vanda pe cele vechi in alta coperta, fiindca cititorii nici n-ar baga de seama, fiind preocupati sa-si procure inaintea altora, ba chiar inaintea aparitiei in librarii, `noul Harry Potter`. Daca cineva o invidia cumva pentru asta, acum e momentul sa-si schimbe subiectul invidiei. Ai nu ma gandesc sa-l schimbe cu Ana Blandiana, care s-a trezit peste noapte in manuale, desi ar fi preferat sa fie citita pe sub banca, asa cum se intampla in `vremurile bune` ale comunismului : dupa propria-i marturisire. Ai nici macar cu Mircea Cartarescu, ale carui opere au ajuns pe scena teatrului si sunt considerate demne de un premiu Nobel de o respectabila adunare de oameni de litere, ce-i drept cu totii romani si necunoscuti.A
Dar ar putea sa-l schimbe cu Salman Rushdie, pe care ni-l putem imagina cum deschide intr-o zi televizorul exact la timp ca sa vada, cum a vazut toata lumea zilele astea, niste cetateni furiosi care ii ard cartile in piata sau incing o hora strigand ca ar vrea sa-l calce in picioare. Sigur, in acel moment gandul ca a doua zi vanzarile volumelor lui vor creste exponential s-ar putea sa-l mai calmeze, dar chiar si asa... Orice om normal s-ar feri de o asemenea popularitate sau ar pune-o, la o adica, sub semnul intrebarii. Fiindca nu poti sa nu te intrebi daca omul baga mana in buzunar fiindca iti apreciaza stilul literar sau findca numele tau i-a ramas in cap asa cum ii ramane marca de detergent pe care o cauta apoi in supermarket.
Un scriitor roman in viata, Vlad Zografi, are o teorie in privinta aceasta: nu-mi fac reclama, eu nu sunt detergent. Unii l-ar ironiza, fiindca astazi nimic nu se mai vinde fara reclama. Dar cine stie daca nu cumva gandul ca ajungi la o mana de oameni, dar cartile iti sunt cu adevarat citite, intelese si apreciate nu inseamna, pentru un scriitor autentic, mai mult decat numarul de copii vandute?
