O distopie surprinzatoare si plina de fantezie imaginata de una dintre cele mai puternice si originale voci ale literaturii nipone contemporane, “Politia Memoriei” este povestea unei tinere scriitoare care ajunge intr-o situatie limita, pe o insula bizara, unde obiectele… dispar. In aceasta lume aceasta disparitie nu este o figura de stil sau o metafora, totul se face nevazut, de parca nu a existat niciodata. Dar ce poti face daca pe insula pe care ai ajuns locuitorii nu mai realizeaza ca lucrurile u mai sunt de gasit, dispar definitiv, si odata ce se intampla asta nici notiunile nu mai exista in mintile locuitorilor. Ai putea sa traiesti intr-o lume in care palariile, de exemplu, nu mai exista? Cu siguranta ca da, mai ales daca si amintirea notiunii s-a stins.
Insa pe masura ce obiect dupa obiect dispare, in ordine alfabetica sau urmand paginile unei enciclopedii (care in curand nu va mai fi nici ea), oare nu cumva intreaga lume este amenintata cu o stingere lenta? Mai ales daca obiectele de tot soiul sunt distruse sau confiscate de temuta si sinistra Politie a Memoriei, si potrivit noilor legi este un delict foarte grav sa pastrezi un obiect interzis, un lucru care nu mai trebuie sa existe. Asa cum se intampla adesea in cursul istoriei (numele regimului care da decrete nici nu mai conteaza) majoritatea accepta sa sacrifice trecutul pentru a trai pe cat se poate linistita, eroii sunt putini, curajosii rari, iar lucrurile dispar.
Dar Politia Memoriei nu vaneaza doar lucruri. Ea cauta si oameni. Iar unul dintre ei este chiar editorul tinerei romanciere, unul dintre putinii oameni care au reusit sa isi pastreze memoria intacta, si orice regim autoritar stie cat de periculosi sunt cei care nu pot si mai ales nu vor sa uite trecutul. Fara trecut orice devine posibil, iar cine controleaza povestea a ceea ce s-a intamplat va putea cu siguranta sa controleze si viitorul.
O poveste despre memorie, uitare si trauma celor care trebuie sa se desprinda de ceea ce a fost pentru ca cineva le ordona sa o faca, “Politia Memoriei” este o explorare a unui viitor posibil, in cheie fantastica si in traditia celor mai bune distopii din literatura clasica si moderna. Cartea va fi ecranizata in curand, in regia lui Reed Morano, cunoscuta pentru serialul de succes “Povestea Slujitoarei”. Nu este pentru prima data cad unul dintre romanele publicate de Yoko Ogawa ajunge pe marele ecran. In 2005 “Inelarul” era ecranizat cu titlul “L’Annulaire”, avand-o in rolul principal pe Olga Kurylenko, iar un an mai tarziu Takashi Koizumi regiza versiunea cinematografica a cartii “Profesorul si menajera”.
Yoko Ogawa, Politia Memoriei, editura Humanitas Fiction, 2021