Primul pod pe Dunarea de Jos a fost contruit de arhitectul Apolodor din Damasc intre anii 103-105, inainte de a doua si cea din urma campanie militara a romanilor in Dacia. Remarcabila constructie, flancata initial de doua castre la Drobeta si Pontes, va sfarsi in scurt timp din ordinul lui Aurelian, dupa retragerea administratiei romane din tinutul nord dunarean.
Din fericire pentru noi, fragmente din acesta se observa pana astazi langa orasul Drobeta-Turnu Severin si atrag anual un numar mare de turisti. Alaturi de vechimea foarte mare a monumentului, impresionante sunt dimensiunile pe care Podul lui Traian le poseda: 1135 metri lungime, 15 metri latime si 19 metri inaltime. De asemenea, intreaga constructie se sprijinea pe 20 de stalpi construiti din caramizi, mortar si ciment.
In vremea Renasterii, cand interesul pentru infaptuirile de geniu ale Antichitatii devenau importante pentru occidentali, regele Francisc I al Frantei a cerut permisiunea Sultanului Soliman Magnificul sa demoleze un pilon al podului pentru a afla secretul compozitiei cimentului roman.
Pe Columna lui Traian se poate distinge o imagine stilizata a podului, cu mai putini piloni, dar conforma surselor scrise si care permite recunoasterea tehnicii intrebuintate. Cartea lui Apolodor referitoare la constructia acestui pod nu s-a pastrat, dar avem descrierile unor autori precum Dio Cassius, Procopius de Cezareea si ale altora.
Se pare ca pentru a pune bazele pilastrilor, romanii au deviat partial cursul Dunarii folosind albia unui afluent sudic care poate fi vazut azi la est de orasul Cladova, in Serbia. In anul 1982, doar 12 dintre cei 20 de stalpi de sustinere au mai fost gasiti sub apele Dunarii de arheologi.
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
editor artline.ro
