Violeta Zonte, directorul Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional (DCCPN) Timiş, a menţionat pentru ROMPRES că momentul anticipează un eveniment remarcabil de cultură bănăţeană, "Tradiţie şi modernitate în politica de carte", marcat luna viitoare prin Simpozionul Internaţional de Biblioteconomie, intitulat "Biblioteca Klapka Timişoara, casa noastră cea de toate zilele", la care sunt invitaţi să participe directorii Bibliotecilor din Viena şi Budapesta şi reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi Cultelor.
"Nu putem trece cu vederea faptul că monarhia habsburgică nu a ales să deschidă o bibliotecă publică la Viena sau la Budapesta, ci la Timişoara. Înseamnă că aici exista o elită culturală, dar şi o populaţie dornică de cunoaştere şi interesată de cultură.
Totodată, nu trebuie să omitem faptul că bibliotecile publice sunt cele care selectează valoric achiziţiile de carte şi dau tonul dacă o carte sau o colecţie merită să fie achiziţionată sau nu, au acest gir, făcând trecerea de la partea comercială la cea culturală", a afirmat Violeta Zonte.
Cel care a descoperit dovezile existenţei Bibliotecii Klapka în oraşul crăiesc Timişoara este istoricul medievalist Ioan Haţegan, care a "refăcut" pentru ROMPRES traseul acestei biblioteci, care va fi publicat într-o monografie, în luna mai.
"Am descoperit Catalogul din 1830 al Bibliotecii Klapka din Timişoara, prima bibliotecă publică de împrumut din monarhia habsburgică, care a luat fiinţă la 15 mai 1815.
Familia lui Josef Klapka a venit la Timişoara din Boemia, tatăl său a fost farmacist şi a organizat farmaciile de campanie în ultimul război cu austro-turc (1788-1791). În această situaţie, el a primit mai multe farmacii şi a ales să se stabilească la Timişoara, în 1807, unde se căsătoreşte cu văduva unui tipograf care locuia pe str. Augustin Pacha nr.8. Din 1797 până în 1947, aici a fost sediul unor tipografii, ziare şi al unei librării.
Biblioteca Josef Klapka avea cărţi în mai multe limbi şi un fond de carte de 3.550 de titluri iniţial, la care s-au adăugat altele două.
În 1836, el vinde tipografia, librăria şi biblioteca lui Beihel pentru că, în 1819, Klapka devine primarul Timişoarei până în 1830.
Alături de tatăl său, Josef Klapka se implică în activitatea teatrală şi în viaţa culturală a urbei, iar cei doi fii ai lui ajung generali în Revoluţia din 1848. Biblioteca Klapka a funcţionat până după Revoluţia de la 1848, trecând prin mai multe mâini", a relatat istoricul Ioan Haţegan.
